Pagini

15 iulie 2011

Fata negativa a gandirii pozitive.



Când nu le convine ceva sau când aud afirmații fără acoperire, americanii folosesc un termen des întâlnit prin filme: ˝Bullshit !˝
În experiența mea de lucru cu americani, canadieni, englezi, est-europeni și chinezi, am observat că unele modele de comportament americane pot fi privite ca … ˝bullshit˝ pentru cultura canadiană, chineză sau românească …
Asta m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva ideea de gândire pozitivă, atât de des vehiculată în România ultimilor ani funcționează ca un ˝bullshit˝ american preluat drept model de succes din cărțile de ˝self help˝ și de prin filmele hollywoodiene cu ˝happy end˝.
Concluzia la care am ajuns ?
Pentru unii oameni, DA !
Mai exact, pentru cei care preiau parțial și cu lejeritate noțiunea.
Gândirea pozitivă este un instrument de lucru care poate funcționa în multe cazuri, dar nu scoasă din context și aruncată ca o sămânță-panaceu în fertilul sol mioritic…
În România suntem des tentați cu soluții miraculoase venite prin canale TV care promovează vindecători și maeștri autoproclamați, dar la fel de des ne amintim că viața bate filmul… chiar și pe cel Hollywoodian.
Gândirea pozitivă are o mică problemă în România (și nu numai): este prost înțeleasă !
Unii oameni văd filme gen ˝The Secret˝ și trag concluzia că este suficient să te gândești că totul va fi bine și… ghici ce… totul va fi bine…
Dar nu e chiar așa !
Dacă ar fi așa, ar fi suficient să ieșim la o plimbare și ne-am încărca pozitiv de miile de fețe zâmbitoare ale trecătorilor mânați de elan pozitiv pe trotuarele patriei.
Și atunci, … care e chestia cu gânditul pozitiv ?
Simplu spus, gândirea pozitivă este o atitudine de încredere în viitor. Este opusul îngrijorării.
Asta nu înseamnă însă că nu mai e loc pentru gândirea preventivă sau pentru acțiunea perseverentă.
După părerea mea, o ecuație (mai) completă a succesului arată așa:
(Gândire pozitivă + gândire preventivă ) * acțiune perseverentă = rezultat dorit.
Altfel spus, o gândire echilibrată multiplicată cu acțiunea necesară va duce în mod firesc la rezultatele dorite.
Mai etapizat, lucrurile arată cam așa:
1. Gândește pozitiv atunci când ai o idee în care crezi și pe care vrei să o materializezi.
2. Gândește preventiv atunci când planifici pașii de parcurs pentru acea idee. (nu planifica exagerat, dar planifică totuși)
3. Acționează perseverent și ajustează din mers pașii planificați până obții rezultatul dorit.
Gândirea pozitivă își are locul binemeritat în pașii 1 și 3. În pasul 2, o doză rezonabilă de gândire preventivă (nu negativă) este necesară.
Altfel, a te hrăni exclusiv cu gândire pozitivă duce la îndepărtarea de realitate.
Am cunoscut numeroși ‘gânditori pozitivi’ care atunci când eșuează dau din umeri și spun ˝așa trebuia să se întâmple…˝
Eu spun altceva…
Dacă nu ai învățat nimic pentru viitor din ratarea țintei tale, atunci ˝așa trebuia să se întâmple…˝ … este un… ‘Bullshit ! ‘
Sunt conștient că am folosit un limbaj neacademic.
Dar cred că cei care ‘gândesc pozitiv’ și trăiesc fără bani, fără confort, fără prieteni adevărați și fără mulțumire sufletească… au nevoie să audă și realități neacademice…
Dacă ai în preajmă pe cineva care ‘gândește pozitiv’ …cu rezultate negative… atunci dă-i să citească aceste rânduri,… poate se trezește !




Anca Irina 
__________________________________________


10 iulie 2011

Crucea



Nu taia din cruce
                                                                            (Costache Ioanid)


Pe-o lespede rece, din greu rasufland,
cu umbre ciudate pe chipul sau bland,
sta frant de-obosela batranul crestin,
dorind sa mai guste un strop de alin.
O clipa-I alearga privirea-napoi,
cu frunzele smulse din arborii goi.
Si vede prin ceata, pe drum de caruti
atatea icoane din anii trecuti...
O viata de zbucium, de mari suferinti,
si totusi de multe si dragi biruinti.
Dar crucea, o clipa lasata acum,
adesea prea grea ii paruse pe drum.
O viata intreaga sa porti pe grumaz
atatea batjocuri si-atata necaz.
Betanii putine si spini indeajuns...
O clipa crestinul se simte patruns.
O clipa in suflet stabat indoieli...
"Gandeste-te bine... Dar daca te-nseli?...
Ce-I viata? Ce-I lumea un larg labirint.
Urechea te-nsala... ochii te mint...
Sa-nduri pentru lume cand lumea nu vrea?
Vai, viata-I prea veche... si crucea-I prea grea."
Si astfel, c-un umar de cruce proptit,
batranul se lasa de somn biruit.
Si iata, in somnul de truda si-amar,
lumini si imagini in minte-I rasar...
El vede cum ingeri, pe-un varf de copac,
Il cheama pe nume si semen ii fac.
Crestinul trasare. Se uita mirat,
si-ndata porneste sub cruce plecat.
Pe drumul de munte el urca din nou.
Si vantu-I adduce din culmi un ecou...
Dar crucea apasa mai mult, tot mai mult.
In piept da navala un negru tumult.

"Prea grea mi-e povara acum la sfarsit.
Si drumul prea-ngust e si prea povarnit.
Zadarnic ma lupt, ma indemn, ma grabesc,
caci Cerul mereu mai departe-l zaresc."
Se leagana pasii, avantul e frant.
Batranul crestin e cazut la pamant.
"Mi-e peste putere. Aicea raman."
Si zace-n tarana sarmanul batran.
"Ehei, mai crestine, se-aude un glas,
prea mare-I povara, prea mult ai de tras...
Ia barda aceasta si taie din lemn!
Nu fi fara minte! Din mila te-ndemn...
Aceasta-I o cruce ce nu poti s-o duci,
caci ea-I cea mai lunga si grea dintre cruci!"
Crestinul asculta indemnul strain.
Apuca unealta ce-l scapa de chin.
Loveste in barna c-un brat de voinic.
Din cruce reteaza un pic... inc-un pic.
O pune pe umar... incearca un pas.
Loveste cu barda in ce-a mai ramas.
Din nou mai incearca. Si-apoi un fior,
sopteste: "Acuma mi-e mult mai usor"
Si-ndata porneste pe cale voios,
cu crucea scurtata urmand pe Hristos...
Pe drum sentalneste cu cete de frati
si-I lasa in urma sub cruce plecati.
Si astfel, degraba, zorind pe poteci,
ajunge la poarta cetatii de veci.
Ce ziduri de iaspis, topaz si iacint!
Ce porti sclipitoare de alb margarint!
Ce nor de stindarde! Ce scari! Ce faclii!
Armate de ingeri cu lanci aurii!
Dar, vai, de la el pan-la porti e un sant
pe care nu-I punte, nici barna, nici lant.
Si striga batranul de taina patruns.
Dar nimeni nu-l vede sa-I dea un raspuns.
Si striga batranul pierdut si livid.
Nu-I nimeni la poarta. Nu-I nimeni pe zid.
Deodata din vale, cu ochi sclipitoriu,
cu crucea pe umar, vin frati si surori.
Ei vin cu nadejde. O vorba nu spun,
ci repede crucea ca punte si-o pun
Ei trec peste punte, pe poarta patrund,
iar crucea in urma se pierde-n afund.
Batranul ia crucea cu-al doruluio val,
si-ncearca s-o puna si el de pe mal.
Dar crucea-I scurtata... Au toate un rost...
Ce bine-ar ajunge de-ar fi cum a fost!
Crestinii trec santul si intra pe potri.
Ce bine e crucea intreaga s-o porti!
Ce cantec, ce chiot s-aude-n Eden!
Ce largi multumiri intr-un dulce refren!
Ce zboruri de inger! Ce slavi de lumini!
Ce largi curcubee de aur si crini!
Crestinul de-afara, de jale rapus,
cu greu peste sant lemnul crucii si-a pus
si-cearca sa treaca. Un pas ... inca-un pas...
O, cat de aproape al Domnului glas!
Un pas... inca unul... Ah, pragu-i deschis!
Dar crucea deodata... se duce-n abis...
Si cade bartanul in golul temut...
Rasplata-I pierduta si sceptru-I cazut!

Dar iata... ce taina! El nu stie cum...
pe lespedea rece, la margini de drum,
acolo, c-un umar de cruce proptit,
crestinul acuma din somn s-a trezit.
Dormise o clipa. Si visul ciudat
un somn si-o lumina din Ceruri i-a dat.

Batranul se scoala si simte in piept
o flacara noua si-un dor intelept.
Cu grab ape umeri povara luand,
priveste-nainte cu chipul sau bland
si crucea ii pare aripa spre zari!
Ah, crucea-I intreaga si fara scurtari!

Acum, el va spune oricui: catre Rai
"Din crucea credintei nimic sa nu tai!
Cu crucea intreaga, Isus, catre noi,
veni de la Tatal cu sange suvoi.
Si-acum El din lume, ne-asteapta la fel,
cu crucea intreaga sa mergem spre El..."
 
Nimic din aceasta viata nu este din intamplare! De multe ori dorim sa ne eliberam de Crucea ce ne este data... Dumnezeu nu ne da niciodata ceva ce n-am putea duce.
Dumnezeu este in tot si-n toate.
Nimic fara Dumnezeu.
Anca Irina






7 iulie 2011

Sotronul din inima ta



Azi e timpul sa-ti amintesti...
 
E timpul sa lasi deoparte mintea si povestile vietii tale, si sa-ti aduci aminte ca totul e atat de simplu precum o joaca de copil. Daca ne abandonam cu totul jocului si permitem curgerea lui. Daca ne deplasam inspre a fi si-l inlocuim pe a face, macar pentru o zi.
 
A-ti complica viata inutil este o arta care apartine prin excelenta adultului din noi. Daca simti ca aceasta arta nu a dat roade prea bune in viata ta de pana acum, abandoneaza-te astazi in fata copilului tau interior! Intreaba-l ce-si doreste si cum poti sa faci ca totul sa fie din nou simplu, ca atunci cand aveai 4 ani? Intreaba-l cum poti sa-l faci sa se simta bine si fa ceva pentru el astazi. Fa acel lucru dupa care sufletul tau de copil tanjeste de atata timp! Ai avut pana acum naivitatea sa crezi ca-l vei putea reduce la tacere, ca sa nu te mai incurce atunci cand tu ai treburi serioase de facut.

Treburi atat de importante, de care “iti depinde viata”. Insa astazi copilul din tine urla si va veni o zi, daca nu a venit deja, in care nu vei mai putea sa-l ignori. Si vei vedea ca viata nu depinde atat de mult de treburile serioase pe care le indeplinesti tu acum cu ardoare, si nu poate fi implinita fara lucrurile mult mai simple pentru care nu-ti gasesti niciodata timp.

Asculta-ti urletul din urechi si simte dorul din inima! De ce iti este cel mai tare dor? Ce vrea copilul din tine sa faca? Sa se zbenguie prin parc, sa chiuleasca cateva ore de la serviciu, sa manance o inghetata, sa se plimbe cu rolele sau sa se uite la desene animate? Sa se joace cu un catelus, sa mangaie o pisica, sa se plimbe cu bicicleta?

Sau poate sa-si deseneze un sotron pe asfalt ? Sotron, da! Ce joc minunat e acest sotron pentru tine, copile…

Deseneaza-ti astazi un sotron, in minte si in suflet, si bucura-te de pasii mici pe care ii faci, bucura-te cand arunci piatra in locul potrivit, bucura-te cand gresesti si stai o tura pe margine si bucura-te atunci cand totul este la locul potrivit si poti sa simti bucuria saltului facut inspre urmatoarea casuta.

Bucura-te in fiecare moment, pentru ca sotronul e la fel ca viata, si nu e despre a fi perfect la fiecare miscare! Nu e despre a fi rigid si serios, ci despre a fi flexibil si a te bucura de fiecare data cand incerci sa pasesti in urmatorul loc desenat de tine, pentru tine.

Deseneaza-ti fiecare casuta a sotronului cu dragoste si cu certitudinea ca vei pasi intr-o buna zi in ea. Nu conteaza cat iti va lua, pentru ca nimeni nu joaca sotron cu ochii pe ceas si nimeni nu nimereste la rand toate casutele desenate. Dragostea fata de joc ne permite sa ne bucuram cand piatra pica alaturi sau cand calcam cu piciorul pe linie. Si daca e momentul sa facem loc altcuiva sa paseasca in casute, atunci putem sa ne bucuram alaturi de el si el sa va bucura alaturi de noi. Pentru ca este o curgere fireasca a bucuriei in acest joc si in aceasta viata.
Astazi, copilului din tine, nu-i doresc decat sa-si gaseasca bucuria sub forma unui sotron!

 
Sa fim copii.... 



Love & Peace!
Lazar Anca Irina 

5 iulie 2011

O LEGE SPIRITUALA NASTRUSNICA (Umbra 3)




LEGEA OGLINDIRII 



este, tehnic vorbind, o lege a rezonantei, deoarece creeaza situatii si pune în legatura persoane între care exista afinitati.

Altfel spus, persoanele care vibreaza pe aceeasi lungime de unda, indiferent daca sunt constiente sau nu, SE ATRAG una pe cealalta.

Uneori atractia inconstienta este repolarizata în constient ca respingere, dar asta nu trebuie sa ne induca în eroare.

RESPINGEREA NU EXISTA FARA ATRACTIE !
Tot ce se întâmpla e tesut în laboratoarele inconstientului si are un sens pe care îl numesc spiritual: sa ne cunoastem, sa ne asumam pe deplin si sa ne manifestam creator potentialul.Nu cred ca exista vreun suflet care sa nu tânjeasca dupâ aceasta împlinire, singura diferenta fiind ca, în cazul unora, acest dor este înca plapând sau imperceptibil.
Astfel, vulnerabilitatea pe care nu ti-o accepti NU o vei accepta nici în exterior.Blândetea pe care ti-o reprimi o vei respinge si în afara ta.Nevoile pe care le condamni la tine le vei condamna si la altii.
Inainte de a o ironiza sau condamna o persoana , reflecteaza putin.
Nu este decât un mesager prin care Universul te înstiinteaza de stadiul la care te afli.
Universul te înstiinteaza, PRIN ACEL MESAGER, de stadiul la care te afli, in ceea ce priveste cunoasterea propriei tale persoane.Cu alte cuvinte, responsabilitatea pentru nivelul tau de evolutie îti apartine.
A trai constient de acest adevar interior este de natura sa modifice radical atitudinile fata de semenii tai, în sensul de a renunta la a-i judeca pentru ceea ce sunt, din moment ce si tu ai fost asa, esti sau urmeaza sa fii.
A învata sa-i IUBESTI cu dragoste si întelegere pe cei care te înconjoara este echivalent cu a învata sa te iubesti pe tine însuti, deoarece ei nu fac decât sa te reflecte.
Poate îti este imposibil sa admiti o astfel de viziune.Este mult mai usor sa-l urasti pe cel care te raneste, sa-l detesti pe cel care îi face sa sufere pe cei dragi, sa fii intolerant cu prostituatele, homosexualii sau tiganii.Dar te-ai întrebat vreodata daca nu cumva tot ceea ce se întâmpla are un sens ultim, anume de a-ti deschide inima spre iubire?
Si cum vei lasa iubirea sa înfloreasca în inima ta daca vei continua sa respingi aspecte din tine însuti, parti ale personalitatii tale pe care ai fost învatat sa le devalorizezi înainte de a le cunoaste?Tot ceea ce respingi în tine însuti universul va recrea în afara ta, pentru a-ti atrage atentia.Lumea va continua sa oglindeasca ceea ce refuzi sa accepti si sa transformi la tine însuti, pâna în clipa când vei restabili contactul cu partile negate sau necunoscute ale fiintei tale. Compasiunea si dragostea pentru parti vulnerabile sau primitive din personalitatea ta, o data devenite stabile, se vor revarsa spontan asupra aspectelor corespondente din ceilalti. Altfel, nu poti ajuta un om sa-si depaseasca greselile aratându-i si subliniindu-i vinovatia.
Nu-l vei stimula sa se schimbe evidentiindu-i "'rautatea" si pedepsind-o cu asprime.
Nu-l vei încuraja comparându-l cu cei "buni". Si nu îi vei oferi un model superior actionând împins de resentimente si cruzime. O asemenea actiune nu face decât sa arate pulsiunile pe care fapta lui le-a trezit în tine, pulsiuni pentru care tu esti responsabil, nu el. Desi pare greu de crezut, dusmanul este prietenul nostru. El ne oglindeste cele mai adânci frici sau neputinte, stimulându-ne sa ne asumam responsabilitatea pentru ele. Inamicul înversunat este doar un ecran de proiectie pentru demonii pe care îi contii, dar pe care înca nu ai învatat sa-i iubesti.
Iisus nu e un lunatic atunci când ne spune: "IUBESTE-TI DUSMANII !"Dusmanii sunt mai întâi înauntrul TAU.
Cei din exterior nu fac decât sa-i reflecte si VOR DISPAREA CA PRIN FARMEC ATUNCI CÂND RAZBOIUL CU DEMONII INTERIORI ÎNCETEAZA.
Nu uita ca diavolul este un înger cazut. De ce anume crezi ca are nevoie pentru a se înalta daca nu de acceptarea si dragostea ta?Si odata cu demonii transformati în creuzetul întelegerii tale stii cine se mai înalta?
Asa e... TU TE INALTI .
(anuta)

*

"Inteligenta noastra e o oglinda." (J. A. Comenius)


 

Ai grija de umbra ta!
 
                Love Peace!
                                       Anca Irina