Fata negativa a gandirii pozitive.

Când nu le convine ceva sau când aud afirmații fără acoperire, americanii folosesc un termen des întâlnit prin filme: ˝Bullshit !˝

În experiența mea de lucru cu americani, canadieni, englezi, est-europeni și chinezi, am observat că unele modele de comportament americane pot fi privite ca … ˝bullshit˝ pentru cultura canadiană, chineză sau românească …

Asta m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva ideea de gândire pozitivă, atât de des vehiculată în România ultimilor ani funcționează ca un ˝bullshit˝ american preluat drept model de succes din cărțile de ˝self help˝ și de prin filmele hollywoodiene cu ˝happy end˝.

Concluzia la care am ajuns ?

Pentru unii oameni, DA !

Mai exact, pentru cei care preiau parțial și cu lejeritate noțiunea.

Gândirea pozitivă este un instrument de lucru care poate funcționa în multe cazuri, dar nu scoasă din context și aruncată ca o sămânță-panaceu în fertilul sol mioritic…

În România suntem des tentați cu soluții miraculoase venite prin canale TV care promovează vindecători și maeștri autoproclamați, dar la fel de des ne amintim că viața bate filmul… chiar și pe cel Hollywoodian.

Gândirea pozitivă are o mică problemă în România (și nu numai): este prost înțeleasă !

Unii oameni văd filme gen ˝The Secret˝ și trag concluzia că este suficient să te gândești că totul va fi bine și… ghici ce… totul va fi bine…

Dar nu e chiar așa !

Dacă ar fi așa, ar fi suficient să ieșim la o plimbare și ne-am încărca pozitiv de miile de fețe zâmbitoare ale trecătorilor mânați de elan pozitiv pe trotuarele patriei.

Și atunci, … care e chestia cu gânditul pozitiv ?

Simplu spus, gândirea pozitivă este o atitudine de încredere în viitor. Este opusul îngrijorării.

Asta nu înseamnă însă că nu mai e loc pentru gândirea preventivă sau pentru acțiunea perseverentă.

După părerea mea, o ecuație (mai) completă a succesului arată așa:

(Gândire pozitivă + gândire preventivă ) * acțiune perseverentă = rezultat dorit.

Altfel spus, o gândire echilibrată multiplicată cu acțiunea necesară va duce în mod firesc la rezultatele dorite.

Mai etapizat, lucrurile arată cam așa:

1. Gândește pozitiv atunci când ai o idee în care crezi și pe care vrei să o materializezi.

2. Gândește preventiv atunci când planifici pașii de parcurs pentru acea idee. (nu planifica exagerat, dar planifică totuși)

3. Acționează perseverent și ajustează din mers pașii planificați până obții rezultatul dorit.

Gândirea pozitivă își are locul binemeritat în pașii 1 și 3. În pasul 2, o doză rezonabilă de gândire preventivă (nu negativă) este necesară.

Altfel, a te hrăni exclusiv cu gândire pozitivă duce la îndepărtarea de realitate.

Am cunoscut numeroși ‘gânditori pozitivi’ care atunci când eșuează dau din umeri și spun ˝așa trebuia să se întâmple…˝

Eu spun altceva…

Dacă nu ai învățat nimic pentru viitor din ratarea țintei tale, atunci ˝așa trebuia să se întâmple…˝ … este un… ‘Bullshit ! ‘

Sunt conștient că am folosit un limbaj neacademic.

Dar cred că cei care ‘gândesc pozitiv’ și trăiesc fără bani, fără confort, fără prieteni adevărați și fără mulțumire sufletească… au nevoie să audă și realități neacademice…

Dacă ai în preajmă pe cineva care ‘gândește pozitiv’ …cu rezultate negative… atunci dă-i să citească aceste rânduri,… poate se trezește !

Inspiratie !

Anca Irina 

__________________________________________

Crucea

Nu taia din cruce

                                                                            (Costache Ioanid)

Pe-o lespede rece, din greu rasufland,

cu umbre ciudate pe chipul sau bland,

sta frant de-obosela batranul crestin,

dorind sa mai guste un strop de alin.

O clipa-I alearga privirea-napoi,

cu frunzele smulse din arborii goi.

Si vede prin ceata, pe drum de caruti

atatea icoane din anii trecuti...

O viata de zbucium, de mari suferinti,

si totusi de multe si dragi biruinti.

Dar crucea, o clipa lasata acum,

adesea prea grea ii paruse pe drum.

O viata intreaga sa porti pe grumaz

atatea batjocuri si-atata necaz.

Betanii putine si spini indeajuns...

O clipa crestinul se simte patruns.

O clipa in suflet stabat indoieli...

"Gandeste-te bine... Dar daca te-nseli?...

Ce-I viata? Ce-I lumea un larg labirint.

Urechea te-nsala... ochii te mint...

Sa-nduri pentru lume cand lumea nu vrea?

Vai, viata-I prea veche... si crucea-I prea grea."

Si astfel, c-un umar de cruce proptit,

batranul se lasa de somn biruit.

Si iata, in somnul de truda si-amar,

lumini si imagini in minte-I rasar...

El vede cum ingeri, pe-un varf de copac,

Il cheama pe nume si semen ii fac.

Crestinul trasare. Se uita mirat,

si-ndata porneste sub cruce plecat.

Pe drumul de munte el urca din nou.

Si vantu-I adduce din culmi un ecou...

Dar crucea apasa mai mult, tot mai mult.

In piept da navala un negru tumult.

"Prea grea mi-e povara acum la sfarsit.

Si drumul prea-ngust e si prea povarnit.

Zadarnic ma lupt, ma indemn, ma grabesc,

caci Cerul mereu mai departe-l zaresc."

Se leagana pasii, avantul e frant.

Batranul crestin e cazut la pamant.

"Mi-e peste putere. Aicea raman."

Si zace-n tarana sarmanul batran.

"Ehei, mai crestine, se-aude un glas,

prea mare-I povara, prea mult ai de tras...

Ia barda aceasta si taie din lemn!

Nu fi fara minte! Din mila te-ndemn...

Aceasta-I o cruce ce nu poti s-o duci,

caci ea-I cea mai lunga si grea dintre cruci!"

Crestinul asculta indemnul strain.

Apuca unealta ce-l scapa de chin.

Loveste in barna c-un brat de voinic.

Din cruce reteaza un pic... inc-un pic.

O pune pe umar... incearca un pas.

Loveste cu barda in ce-a mai ramas.

Din nou mai incearca. Si-apoi un fior,

sopteste: "Acuma mi-e mult mai usor"

Si-ndata porneste pe cale voios,

cu crucea scurtata urmand pe Hristos...

Pe drum sentalneste cu cete de frati

si-I lasa in urma sub cruce plecati.

Si astfel, degraba, zorind pe poteci,

ajunge la poarta cetatii de veci.

Ce ziduri de iaspis, topaz si iacint!

Ce porti sclipitoare de alb margarint!

Ce nor de stindarde! Ce scari! Ce faclii!

Armate de ingeri cu lanci aurii!

Dar, vai, de la el pan-la porti e un sant

pe care nu-I punte, nici barna, nici lant.

Si striga batranul de taina patruns.

Dar nimeni nu-l vede sa-I dea un raspuns.

Si striga batranul pierdut si livid.

Nu-I nimeni la poarta. Nu-I nimeni pe zid.

Deodata din vale, cu ochi sclipitoriu,

cu crucea pe umar, vin frati si surori.

Ei vin cu nadejde. O vorba nu spun,

ci repede crucea ca punte si-o pun

Ei trec peste punte, pe poarta patrund,

iar crucea in urma se pierde-n afund.

Batranul ia crucea cu-al doruluio val,

si-ncearca s-o puna si el de pe mal.

Dar crucea-I scurtata... Au toate un rost...

Ce bine-ar ajunge de-ar fi cum a fost!

Crestinii trec santul si intra pe potri.

Ce bine e crucea intreaga s-o porti!

Ce cantec, ce chiot s-aude-n Eden!

Ce largi multumiri intr-un dulce refren!

Ce zboruri de inger! Ce slavi de lumini!

Ce largi curcubee de aur si crini!

Crestinul de-afara, de jale rapus,

cu greu peste sant lemnul crucii si-a pus

si-cearca sa treaca. Un pas ... inca-un pas...

O, cat de aproape al Domnului glas!

Un pas... inca unul... Ah, pragu-i deschis!

Dar crucea deodata... se duce-n abis...

Si cade bartanul in golul temut...

Rasplata-I pierduta si sceptru-I cazut!

Dar iata... ce taina! El nu stie cum...

pe lespedea rece, la margini de drum,

acolo, c-un umar de cruce proptit,

crestinul acuma din somn s-a trezit.

Dormise o clipa. Si visul ciudat

un somn si-o lumina din Ceruri i-a dat.

Batranul se scoala si simte in piept

o flacara noua si-un dor intelept.

Cu grab ape umeri povara luand,

priveste-nainte cu chipul sau bland

si crucea ii pare aripa spre zari!

Ah, crucea-I intreaga si fara scurtari!

Acum, el va spune oricui: catre Rai

"Din crucea credintei nimic sa nu tai!

Cu crucea intreaga, Isus, catre noi,

veni de la Tatal cu sange suvoi.

Si-acum El din lume, ne-asteapta la fel,

cu crucea intreaga sa mergem spre El..."

 †

Nimic din aceasta viata nu este din intamplare! De multe ori dorim sa ne eliberam de Crucea ce ne este data... Dumnezeu nu ne da niciodata ceva ce n-am putea duce.

Dumnezeu este in tot si-n toate.

Nimic fara Dumnezeu.

Anca Irina

---

Sotronul din inima ta

Azi e timpul sa-ti amintesti...

 

E timpul sa lasi deoparte mintea si povestile vietii tale, si sa-ti aduci aminte ca totul e atat de simplu precum o joaca de copil. Daca ne abandonam cu totul jocului si permitem curgerea lui. Daca ne deplasam inspre a fi si-l inlocuim pe a face, macar pentru o zi.

 

A-ti complica viata inutil este o arta care apartine prin excelenta adultului din noi. Daca simti ca aceasta arta nu a dat roade prea bune in viata ta de pana acum, abandoneaza-te astazi in fata copilului tau interior! Intreaba-l ce-si doreste si cum poti sa faci ca totul sa fie din nou simplu, ca atunci cand aveai 4 ani? Intreaba-l cum poti sa-l faci sa se simta bine si fa ceva pentru el astazi. Fa acel lucru dupa care sufletul tau de copil tanjeste de atata timp! Ai avut pana acum naivitatea sa crezi ca-l vei putea reduce la tacere, ca sa nu te mai incurce atunci cand tu ai treburi serioase de facut.

Treburi atat de importante, de care “iti depinde viata”. Insa astazi copilul din tine urla si va veni o zi, daca nu a venit deja, in care nu vei mai putea sa-l ignori. Si vei vedea ca viata nu depinde atat de mult de treburile serioase pe care le indeplinesti tu acum cu ardoare, si nu poate fi implinita fara lucrurile mult mai simple pentru care nu-ti gasesti niciodata timp.

Asculta-ti urletul din urechi si simte dorul din inima! De ce iti este cel mai tare dor? Ce vrea copilul din tine sa faca? Sa se zbenguie prin parc, sa chiuleasca cateva ore de la serviciu, sa manance o inghetata, sa se plimbe cu rolele sau sa se uite la desene animate? Sa se joace cu un catelus, sa mangaie o pisica, sa se plimbe cu bicicleta?

Sau poate sa-si deseneze un sotron pe asfalt ? Sotron, da! Ce joc minunat e acest sotron pentru tine, copile…

Deseneaza-ti astazi un sotron, in minte si in suflet, si bucura-te de pasii mici pe care ii faci, bucura-te cand arunci piatra in locul potrivit, bucura-te cand gresesti si stai o tura pe margine si bucura-te atunci cand totul este la locul potrivit si poti sa simti bucuria saltului facut inspre urmatoarea casuta.

Bucura-te in fiecare moment, pentru ca sotronul e la fel ca viata, si nu e despre a fi perfect la fiecare miscare! Nu e despre a fi rigid si serios, ci despre a fi flexibil si a te bucura de fiecare data cand incerci sa pasesti in urmatorul loc desenat de tine, pentru tine.

Deseneaza-ti fiecare casuta a sotronului cu dragoste si cu certitudinea ca vei pasi intr-o buna zi in ea. Nu conteaza cat iti va lua, pentru ca nimeni nu joaca sotron cu ochii pe ceas si nimeni nu nimereste la rand toate casutele desenate. Dragostea fata de joc ne permite sa ne bucuram cand piatra pica alaturi sau cand calcam cu piciorul pe linie. Si daca e momentul sa facem loc altcuiva sa paseasca in casute, atunci putem sa ne bucuram alaturi de el si el sa va bucura alaturi de noi. Pentru ca este o curgere fireasca a bucuriei in acest joc si in aceasta viata.

Astazi, copilului din tine, nu-i doresc decat sa-si gaseasca bucuria sub forma unui sotron!

 

Sa fim copii.... 

Love & Peace!
Lazar Anca Irina 

O LEGE SPIRITUALA NASTRUSNICA (Umbra 3)

LEGEA OGLINDIRII 

este, tehnic vorbind, o lege a rezonantei, deoarece creeaza situatii si pune în legatura persoane între care exista afinitati.

Altfel spus, persoanele care vibreaza pe aceeasi lungime de unda, indiferent daca sunt constiente sau nu, SE ATRAG una pe cealalta.

Uneori atractia inconstienta este repolarizata în constient ca respingere, dar asta nu trebuie sa ne induca în eroare.

RESPINGEREA NU EXISTA FARA ATRACTIE !

Tot ce se întâmpla e tesut în laboratoarele inconstientului si are un sens pe care îl numesc spiritual: sa ne cunoastem, sa ne asumam pe deplin si sa ne manifestam creator potentialul.Nu cred ca exista vreun suflet care sa nu tânjeasca dupâ aceasta împlinire, singura diferenta fiind ca, în cazul unora, acest dor este înca plapând sau imperceptibil.

Astfel, vulnerabilitatea pe care nu ti-o accepti NU o vei accepta nici în exterior.Blândetea pe care ti-o reprimi o vei respinge si în afara ta.Nevoile pe care le condamni la tine le vei condamna si la altii.

Inainte de a o ironiza sau condamna o persoana , reflecteaza putin.

Nu este decât un mesager prin care Universul te înstiinteaza de stadiul la care te afli.

Universul te înstiinteaza, PRIN ACEL MESAGER, de stadiul la care te afli, in ceea ce priveste cunoasterea propriei tale persoane.Cu alte cuvinte, responsabilitatea pentru nivelul tau de evolutie îti apartine.

A trai constient de acest adevar interior este de natura sa modifice radical atitudinile fata de semenii tai, în sensul de a renunta la a-i judeca pentru ceea ce sunt, din moment ce si tu ai fost asa, esti sau urmeaza sa fii.

A învata sa-i IUBESTI cu dragoste si întelegere pe cei care te înconjoara este echivalent cu a învata sa te iubesti pe tine însuti, deoarece ei nu fac decât sa te reflecte.

Poate îti este imposibil sa admiti o astfel de viziune.Este mult mai usor sa-l urasti pe cel care te raneste, sa-l detesti pe cel care îi face sa sufere pe cei dragi, sa fii intolerant cu prostituatele, homosexualii sau tiganii.Dar te-ai întrebat vreodata daca nu cumva tot ceea ce se întâmpla are un sens ultim, anume de a-ti deschide inima spre iubire?

Si cum vei lasa iubirea sa înfloreasca în inima ta daca vei continua sa respingi aspecte din tine însuti, parti ale personalitatii tale pe care ai fost învatat sa le devalorizezi înainte de a le cunoaste?Tot ceea ce respingi în tine însuti universul va recrea în afara ta, pentru a-ti atrage atentia.Lumea va continua sa oglindeasca ceea ce refuzi sa accepti si sa transformi la tine însuti, pâna în clipa când vei restabili contactul cu partile negate sau necunoscute ale fiintei tale. Compasiunea si dragostea pentru parti vulnerabile sau primitive din personalitatea ta, o data devenite stabile, se vor revarsa spontan asupra aspectelor corespondente din ceilalti. Altfel, nu poti ajuta un om sa-si depaseasca greselile aratându-i si subliniindu-i vinovatia.

Nu-l vei stimula sa se schimbe evidentiindu-i "'rautatea" si pedepsind-o cu asprime.

Nu-l vei încuraja comparându-l cu cei "buni". Si nu îi vei oferi un model superior actionând împins de resentimente si cruzime. O asemenea actiune nu face decât sa arate pulsiunile pe care fapta lui le-a trezit în tine, pulsiuni pentru care tu esti responsabil, nu el. Desi pare greu de crezut, dusmanul este prietenul nostru. El ne oglindeste cele mai adânci frici sau neputinte, stimulându-ne sa ne asumam responsabilitatea pentru ele. Inamicul înversunat este doar un ecran de proiectie pentru demonii pe care îi contii, dar pe care înca nu ai învatat sa-i iubesti.

Iisus nu e un lunatic atunci când ne spune: "IUBESTE-TI DUSMANII !"Dusmanii sunt mai întâi înauntrul TAU.

Cei din exterior nu fac decât sa-i reflecte si VOR DISPAREA CA PRIN FARMEC ATUNCI CÂND RAZBOIUL CU DEMONII INTERIORI ÎNCETEAZA.

Nu uita ca diavolul este un înger cazut. De ce anume crezi ca are nevoie pentru a se înalta daca nu de acceptarea si dragostea ta?Si odata cu demonii transformati în creuzetul întelegerii tale stii cine se mai înalta?

Asa e... TU TE INALTI .

(anuta)

*

"Inteligenta noastra e o oglinda." (J. A. Comenius)

 

Ai grija de umbra ta!

 

                Love ♥ Peace!

                                       Anca Irina                            

 

Avem timp...

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta – murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul … depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua feţe
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede …
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

(Octavian Paler - Avem timp)

*

Am invatat de la viata sa nu dau importanta "lucrurilor" care trebuie socotite, contorizare, contabilizate...

Sa trecem pe langa ele, cum si ele, caduce, trec pe langa noi...

Sa le lasam precum trece raul peste pietre, care aduna cu el frunze... amintirile vietii noastre. 

Carpe Diem!

  ankladyl                

Chiar si frumosul creeaza uneori umbra; dar oare nu-i si norul frumos? - V. Hugo (Umbra 2)

"DEGHIZARILE UMBREI: DE LA DUREREA DE CAP LA CANCER

Dezvoltarea psihologica este relansata atunci când Eul accepta sa traiasca împreuna cu aceasta latura întunecata, întelegând ca nu el este stapânul vietii psihice, fara ca prin aceasta sa înceteze a mai actiona responsabil. Mai degraba, din clipa în care Eul îsi accepta limitele, posibilitatile ca umbra sa fie asimilata cresc. Din clipa în care sunt recunoscute, energiile teribile ale umbrei pot fi canalizate spre scopuri social pozitive sau dezirabile. E nevoie, desigur, de curaj pentru a privi drept în fata aceste aspecte ale naturii umane. însa fara acest curaj, fara dorinta de a evolua cu adevarat, nu de a mima evolutia, nimic nu se schimba. Ba, îmi vine sa spun, chiar se agraveaza. Capacitatea Eului de a recunoaste si de a trai cu umbra sa este o expresie a sanatatii psihologice. Si chiar a sanatatii fizice, daca esti de acord ca umbra pe care nu o exprimi se exprima singura, nu doar în psihic, ci si în corp.

Poate te surprinde aceasta idee. Nu-i nimic, mereu mai e de învatat câte ceva. Când Eul nu face fata inconstientului, o alta parte din tine îsi asuma responsabilitatea exprimarii. Aceasta parte este corpul. Corpul este acea parte a fiintei tale care se sacrifica pentru Eu. Corpul se însarcineaza sa exprime inconstientul, adica sa  descarce frici, complexe sau frustrari reprimate. Aceste continuturi psihice respinse de Eu preseaza pâna reusesc sa iasa la suprafata sub forma unor boli sau tulburari organice, fie punctiforme, fie sistemice. Daca ai auzit vreodata despre unitatea minte-corp, acum ai si o reprezentare a consecintelor acestei unitati psihosomatice. De la banala migrena, trecând prin ameteli, palpitatii, afectiuni gastrice sau dureri de dinti si pâna la necrutatorul cancer poti identifica, daca esti atent, chipul umbrei. Nu fac aceste afirmatii pentru a te înfricosa, desi în prima instanta, e posibil sa te confrunti si cu aceste stari, ci pentru a profita de semnalul de alarma pe care îl trage durerea fizica pentru a cauta si a deveni constient de originile psihologice ale bolii. În ce ma priveste, sunt convins ca bolile fizice traduc perturbari sau dizarmonii din planurile mai subtile ale fiintei, aceasta fiind si explicatia pentru capacitatea extraordinara a anumitor persoane de a pronostica o boala, cu mult înainte de primele ei semne în corpul fizic. Evident, nu sustin ca toate bolile sunt manifestari ale umbrei, dar chiar si în acest caz admit ca atitudinea psihologica amplifica, slabeste sau împiedica evolutia unei boli.

Pulsiunile care apar înauntrul nostru cauta în mod activ sa se descarce, asa cum o minge pe care o tii sub apa cauta sa iasa la suprafata. Fizice sau psihologice, legile nu pot fî ignorate. Pardon! Ele pot fî ignorate, dar cu un anumit pret. Poti ignora legea gravita tiei si sa te arunci de la etajul 3. In cazul în care nu esti pisica, si am motive sa cred ca nu esti, pretul va fi o vizita, nu tocmai de curtoazie, la clinica de ortopedie. Similar, daca nu tii cont de faptul ca pulsiunile nu pot fi reprimate decât temporar, pretul va fi întarirea legaturilor de prietenie cu bransa terapeutilor. în cazul în care nu stii, te informez ca aceasta prietenie,  adesea de  lunga durata,  este costisitoare. Morala povestirii: caut a sa te pui la punct cu legile si sa le respecti, în masura posibilului.

In termeni psihanalitici, pulsiunile nu pot fi satisfacute fie din motive practice (presiunea realitatii), fie din motive morale (presiunea normativa a Supraeului). Indiferent însa de ceea ce blocheaza descarcarea pulsiunii, tensiunea care se acumuleaza nu poate fi retinuta decât pâna la o anumita intensitate. La unii pragul este mai mic, la altii mai mare. Dar toti au o limita! Dincolo de aceasta limita, prag sau punct de toleranta începe boala. Continuturile psihice respinse în inconstient încep sa afecteze corpul, exprimându-se prin el. Este ca si cum inconstientul s-ar revarsa în corp. Nevoile sistematic frustrate si dorintele nerealizate sau interzise sunt surse de tensiune pentru organism. Metaforic vorbind, încarcatura negativa a acestor frustrari constante e un fei de substanta nociva, un fel de otrava pentru organism. în timp, suferinta psihologica reprimata se manifesta ca suferinta fizica. Este ca si cum ai avea unele nemultumiri legate de serviciile administratiei locale si, ca orice cetatean civilizat, depui o reclamatie sau o sesizare Ia Primarie. Nu-ti raspunde nimeni si mai depui una. Si înca una. La un moment dat, cedezi si te duci glont in biroul primarului, unde începi sa tipi. Suferinta fizica este tipatul inconstientului tau supraîncarcat.

Boala fizica exprima toxinele psihologice reprezentate de pulsiuni frustrate, frici sau culpabilitati. Aceste energii negative sunt împiedicate sa. iasa în afara de barierele rigide ale Euîui pâna în momentul când forta lor de apasare atinge un asemenea nivel încât "digurile" constientului se rup. Eul este invadat de suferinta, simtindu-se complet neajutorat. Ceea ce traiesc în astfel de clipe îi constrânge pe oameni sa apeleze la un specialist, din domeniul sanatatii fizice sau psihice. Din pacate, nu prea am auzit de oameni care sa aiba de facut fata unei afectiuni fizice si sa se întrebe daca aceasta are vreo legatura cu modul lor de functionare psihologica. Credinta mea este ca exista o legatura, si înca una mare. Sa nu uitam ca traim întrun univers în care totul este interconectat. Nu suntem foarte constienti de conexiunile noastre cu exteriorul, dar macar de conexiunile dinauntrul nostru ne-am putea interesa. Corpul semnifica, adesea cu un mare rafinament, dizarmoniile psihologice pe care le continem, dar refuzam sa le admitem. Corpul îsi "asuma" durerea pe care Eul o refuza. Este un gest de mare compasiune al corpului despre care avem tendinta sa credem ca este inert. într-un fel, corpul accepta sa fie "crucificat" pentru pacatele pe care sufletul nu vrea sa le recunoasca. îti suna cumva a ceva cunoscut?

Desigur, este de o suta de ori mai avantajos sa previi aceasta situatie, exprimând, pe alte cai, si într-o maniera adecvata, ceea ce ai de exprimat. Functia psihologilor si, a terapeutilor este, în acest caz, foarte limpede. Tinând seama de directia în care evolueaza societatea, nu vad cum necesitatea ei ar putea sa dispara în viitor. Daca nu ai pe nimeni apropiat care sa te asculte fara sa te judece, daca nu stii cum sa te debarasezi de mizeriile cu care vii în contact, nu stii cum sa scapi de otrava care se trezeste în tine, va trebui sa scoti niste banuti din buzunar si sa mergi la un terapeut. Exista riscul ca el sa se "încarce" cu ceea ce te "descarci", dar, trebuie sa stii, aceasta e problema lui. Daca stie sa gestioneze gunoiul pe care tu ÎI oferi cu  generozitate, toata lumea va fi fericita. Daca nu ... nu vreau sa ma gândesc.  

Aceasta însa nu e decât o solutie temporara. Un terapeut profesionist te va încuraja si te va stimula sa faci singur curatenie în ograda ta. El nu-ti va hrani dependenta. S-ar putea sa nu-ti convina munca la salubritate si sa ai suficienti bani pentru a prelungi aceasta relatie ani în sir. Este în regula, cu conditia de a-ti reprezenta consecintele acestei optiuni. (Nu, n-o sa-ti spun care sunt. Trebuie sa platesti mai întâi!)

Ideea ca suferintele corpului sunt modalitati de a traduce suferinta psihologica reprimata îti poate parea noua sau-chiar incredibila. Te asigur ca nu este noua. Stiintele esoterice, în special cele orientale, sunt din vremuri stravechi constiente de reflectarea în corpul fizic a perturbarilor vibratorii din structurile sau "învelisurile" mai subtile ale omului. Nimic nou sub soare. Ea nu este nici incredibila. Oamenii care îsi asuma responsabilitatea pentru trairile si gândurile negative, reusind sa le gestioneze mai adecvat, se elibereaza de simptome fizice extrem de suparatoare sau neplacute.

De aceea, a fi mai atent la ceea ce se întâmpla în interiorul tau, eventual asistat de un expert al domeniului, este un mod de ati pasa si de sanatatea ta fizica. De exemplu, daca ti-as spune ca resentimentele intense si ura neexprimata se pot manifesta într-un cancer, ai ciuli urechile? Ai deveni oare mai preocupat pentru ati pune sentimentele negative în cuvinte? Stiu pe cineva care s-a gândit sa-si cumpere un sac de box pentru a se elibera de furia acumulata în raport cu o figura parentala.

Poate ti se pare ciudat. Te asigur ca este o decizie înteleapta. Mai bine lovesti un obiect care este facut pentru asa ceva decât sa te lovesti pe tine însuti, pe  dinauntru.

Nu vreau sa te înspaimânt de-a binelea, dar stii ce se va întâmpla daca îti tratezi boala fara sa ai acces la semnificatia ei psihologica? Vei face alta boala peste un timp. într-un limbaj mai alambicat, daca îti îngrijesti doar corpul, neglijând sufletul, nu vei face decât sa deplasezi simptomul.

Te-ai gândit vreodata ca ti-a slabit vederea deoarece nu vrei sa mai vezi ceva sau pe cineva? Din punct de vedere psihologic, degeaba ti-ai pus ochelari. Problema nu s-a rezolvat. Te-a traznit gândul ca faci pietr e la rinichi, adica concretizezi în interior, tocmai pentru ca nu-ti dai voie sa concretizezi în afara ta? Ca te constipi deoarece nu "dai drumul" anumitor gânduri sau trairi afective?

In virtutea acestei teorii, ma astept ca oamenii care se armonizeaza la nivel spiritual, mental si emotional sa se confrunte cu tot mai putine probleme de sanatate. Altfel spus, oamenii cu nivele înalte de integrare trebuie sa aiba si o sanatate înfloritoare, cu exceptia cazurilor în care accepta sa preia, voluntar, o parte din suferinta unei persoane dragi. (Nu, nu voi intra în amanunte!)

Viata este în asa fel creata încât nimeni nu este scutit de conflicte, tensiune sau complexe. Ele ne împing permanent spre evolutie, ne împiedica sa ne culcam pe-o ureche si sa trecem prin viata ca gâsca prin apa. Ceva-ceva tot trebuie sa se prinda. Cred ca asta a fost speranta secreta a lui Dumnezeu atunci când a conceput pulsiunile. Prevenitor din fire, s-a asigurat ca frustrarile, anxietatile si durerea nu pot fi reprimate la nesfârsit în inconstient. Nu exista scapare, sper ca realizezi si tu asta.

Mecanismul e perfect proiectat si ne obliga sa devenim constienti. Ei, poate nu chiar de azi. E si mâine o zi! "

(anuta)

Va urma.

Pana data viitoare, iti doresc sa nu ai nici o umbra negativa in mintea, viata si drumurile tale!

Carpe Diem!

                Love ♥ Peace!
                                     Anca Irina Lazar

Umbra

        

      Pentru a înţelege această carte este necesar să dai o fugă până afară şi să te zgâieşti puţin la cer. Vezi o pasăre în zbor? Priveşte cu atenţie. Are o aripă sau două? Acum caută să observi alte păsări. Există vreuna care să zboare cu o singură aripă? Mulţumesc, demonstraţia a luat sfârşit. Poţi redeschide cartea, deoarece urmează să citeşti despre a doua ta aripă.

 Termenul de "umbră" a fost introdus în circuitul psihologiei şi psihoterapiei de Carl Gustav Jung, un fost elev al lui Sigmund Freud. Nu orice fel de discipol, trebuie să notez, ci unul genial, care şi-a depăşit maestrul. Pentru Jung, umbra este o parte inacceptabilă din noi înşine, un fel de fiinţă inferioară care doreşte să facă ceea ce e interzis. Definit ă ca un complex inconştient, umbra conţine impulsuri, dorinţe şi emoţii primitive, evaluate ca incompatibile cu standardele sociale în vigoare şi idealul de personalitate la care aspirăm, un fel de Mr. Hyde din faimoasa nuvelă a lui Robert L. Stevenson. Lesne de înţeles, cu cât normele societăţii sau grupului social de care apar ţinem sunt mai restrictive, cu atât umbra este mai mare.

Nu a trebuit însă ca Jung să se nască pentru ca oamenii să afle că sufletul are o parte întunecată, o parte animală, grosieră sau greu de acceptat. Dintotdeauna, oamenii au ştiut sau au intuit asta. Acest aspect al fiinţei umane îl voi analiza în continuare, aspect pentru care nu găsesc un nume mai bun decât cel găsit deja de Jung. Umbra îmi pare un nume nu doar foarte relevant, ci şi poetic.

Inţeleg prin "umbră" ansamblul conţinuturilor psihice condamnate, negate, evaluate ca inferioare sau inacceptabile şi respinse în inconştient. Prin "conţinuturi   psihice"  în ţeleg   pulsiuni,   dorinţe, trăsături, gânduri şi trăiri emoţionale. Altfel spus, umbra conţine toate acele aspecte psihologice ale fiinţei noastre pe care le ascundem nu doar de ceilalţi, ci şi de noi înşine.

Fizic vorbind, umbra este o por ţiune de spaţiu întunecoasă, unde nu ajung direct razele de lumină. Umbra este asociată cu întunericul, obscuritatea, nuanţele închise, lipsa de lumină. Ceea ce este "fără umbră" e considerat desăvârşit şi pur. A acţiona "din umbră'" înseamnă a acţiona pe ascuns, pe furiş, fară a se arăta la faţă. Cineva care rămâne "în umbră" este cineva care stă ascuns, deoparte.

Aproape că nu mai am ce să comentez. Umbra nu există fără soare şi nici umbra în sens psihologic nu există fără soarele Eului conştient. Deja din capitolul despre polarităţi (vezi "Psihoterapeutul de buzunar", 2003) eşti la curent cu jocul perechilor polare din care este creat ă lumea. Soarele şi umbra, lumina şi întunericul sunt astfel de perechi. Prin urmare, umbra este necesară în economia creaţiei. Fără umbră omul este incomplet şi, câtă vreme îşi are reşedinţa pe Pământ (adică în corpul fizic), umbra este inevitabilă.
Umbra conţine, e adevărat, toate acele aspecte din noi înşine pe care le negăm, pe care nu le iubim, de care ne este ruşine sau teamă, tendinţe, emoţii sau gânduri care ne par cumva de neacceptat şi pentru care ne simţim vinovaţi. Dar aceste aspecte sunt Ia fel de mult noi în şine ca şi ideile, sentimentele sau acţiunile pe care le exprim ăm pe scena socială, în marele spectacol al măştilor. Putem funcţiona şi fără ele. într-o stare de divizare sau disociere, dar într-un fel care, sper să se vadă din rândurile următoare, este departe de a fi considerat sănătos sau generator de împliniri.
Oamenii care, negăsind o modalitate de a trăi cu latura lor întunecată, o neagă şi o  reprimă, îmi par asemenea unor persoane care folosesc doar piciorul sau braţul drept, deoarece piciorul sau braţul stâng au fost evaluate ca imorale şi primitive. Ţi-ar plăcea să mergi toată viaţa într-un picior? La o scară mult mai mică, ţi-ai dori cape durata a 24 de ore să nu poţi folosi mâna stângă? Dacă nu ştii la ce mă refer, încearcă! Complică puţin sarcina şi, ieşind afară, încearcă să ţii mâna stângă cât mai ascuns ă, astfel încât nimeni să nu o observe. Sau, dacă te ajută un alt exemplu, plimb ă-te prin oraş ţinând în mână un grapefruit, fară însă ca cineva să-şi dea seama ce ai tu acolo. E caraghios, nu-i aşa? Nici un om rezonabil n-ar accepta să renunţe la folosirea unui braţ sau picior pentru că cineva îi spune că sunt rele, necivilizate sau malefice.
Totuşi, exact acest fenomen se întâmplă, la nivel psihologic, în cazul conţinuturilor condamnate şi stocate în umbră. Cândva prin copilărie, unele pulsiuni, dorinţe sau reprezentări sunt judecate şi devalorizate, sunt evaluate ca nepermise, indecente, urâte sau rele, fiind trimise în subteranele inconştientului. Speranţa secretă din spatele acestor reprimări este că ceea ce a fost trimis la subsol, la subsol rămâne.
Poate că aşa se întâmplă în cazul lucrurilor. în ce priveşte conţinuturile psihice, acestea au o particularitate interesantă: sunt vii! Este ca şi cum ai încerca să închizi în debara o pisică neastâmpărată. Crezi că va sta cuminte acolo, torcând?
Ce se întâmplă cu aspectele blocate în umbră?
Mai întâi, ele nu se mai dezvolt ă. Nefiind exprimate şi integrate în comportamente, rămân la stadii primitive, în acelaşi fel în care un copil crescut de maimuţe în junglă nu depăşeşte un nivel rudimentar de a simţi şi a gândi. Sexualitatea sau agresivitatea, de pildă, vreme îndelungată blocate în umbră, atunci când totuşi se manifestă, au nuanţe şi tonuri în mod evident sălbatice (primare sau neevoluate). In cazul în care ţi se pare incitant să ai o relaţie sexuală cu o astfel de persoană, imaginează-ţi, te rog, că partenerul tău e o gorilă sau un urangutan. Ihm? Simţi pasiunea?
In al doilea rând, conţinuturile psihice respinse în umbră încep, încet-încet, să funcţioneze autonom, adică să se insinueze în atitudinile şi interacţiunile  sociale.
Când energia acumulată în umbră depăşeşte pragul de rezistenţă specific Eului, altfel spus, când cenzura nu mai face faţă presiunilor din inconştient, umbra se infiltrează, se strecoară asemenea unui şarpe în conduite, proiecte, gânduri şi idei iraţionale, nesocializate şi chiar inumane.
Cazurile cele mai grave sunt acelea în care umbra posed ă sau domină Eul, folosindu-se de el ca de o jucărie. Nu mai departe decât în secolul trecut, aspectele colective ale umbrei au invadat conştiinţa germanilor, dând naştere la atrocităţi de neînchipuit. Mai aproape de noi, mineriadele sunt exemple elocvente. Cine a fost în Bucureşti în 13-l5 iunie 1990 ştie la ce mă refer. Dacă erai prea mic sau prea mică atunci, caută o înregistrare video.
Vei afla în ce ţară trăieşti.
Oricât ne-am strădui, umbra nu poate fi ferecată în inconştient. Din când în când, ea se manifestă, iese la iveală, scoate capul. Sunt momentele când spui "nu ştiu ce a fost cu mine", "parcă n-am fost eu", "nu ştiu ce mi-a venit". Pare ceva străin, venind din nişte abisuri pe care tinzi să nu le recunoşti ca fiind ale tale.
Alteori umbra apare în vise, personificată de fiinţe abjecte sau inferioare, de persoane care săvârşesc gesturi reprobabile şi dezgustătoare. în vis nu mai există bariere şi ai ocazia să faci tot ceea ce în stare de veghe îţi vine, dar reprimi. în vis îţi poţi maltrata copiii, îţi poţi ucide părinţii, îţi poţi înşela soţia, acţiuni care în viaţa obişnuită sunt intolerabile şi îngrozitoare. Chiar şi acum, când citeşti doar despre ele, nu ţi se face pielea găină? (Dacă da, ce crezi că te face să ai această emoţie?).

Când este sublimată în activităţi creatoare, umbra autorilor poate fi identificată în romane sau film de groază, în producţii încărcate de acţiuni violente şi erotism sălbatic. Filmele cu cele mai mari încasări sunt cele care ating niveluri colective ale umbrei, fiind fascinante pentru oameni tocmai pentru că îi pun în contact, fie şi temporar, cu propriile lor abisuri.

(anuta)

                     Iti promit ca va urma...

                Pana data viitoare, iti doresc sa ai o umbra cat mai mica, sa fie numai o lumina in viata, in sufletul si deasupra drumurilor tale.

Love ♥ Peace!

Anca Irina Lazar

Impozite si taxe

 

 

 

de Adrian Paunescu

De ce nu puneti si pe râs impozit
Şi birul progresiv pe sărăcie?
De ce nu puneţi taxe pe-ntuneric?
Impozitaţi şi vântul ce adie!

Ar fi păcat să ezitaţi în crima
De-a confisca şi sângele din vine,
Continuaţi prăpădul cu ardoare
Şi răul ce vă face-atât de bine!

Taxaţi iubirea, somnul, nostalgia,
Penumbra, deznădejdea şi oftatul
Şi unghiile care cresc într-una,
Distrugeţi tot, de-a lungul şi de-a latul.

Nu-i logic să nu puneţi nişte biruri,
Pe nou născuţi, ce nu ştiu cum îi cheamă,
Lucraţi neiertător şi echitabil,
Impozitaţi şi laptele de mamă.

Dar ce fiscalitate este aia
Din care nu se fură-ntreaga pâine
Acestui neam ce şi-a luat maidanul
De-a nu trăi în lesă ca un câine?

Taxaţi sever şi strângerea de mână!
Impozitaţi total telepatia!
Luaţi atâtea piei câte vă place
Şi desfiinţaţi prin taxe România!

Ce e complicitatea asta bleagă
Cu sărăntocii şi dezmoşteniţii?
Tot au şi ei ceva să dea ca taxă,
Treziţi-le revolte şi ambiţii!

Voi nu vedeţi că omul mai respiră?
Cât amânaţi sentinţa capitală?
Loviţi la oase naţia întreagă,
Înduioşarea e un fel de boală.

Adăugaţi impozite şi taxe
Pe taxe şi impozite, cuminte,
Impozitaţi şi lacrima şi ploaia!
Taxaţi adânc şi morţii din morminte!

Impozite pe floarea dăruită,
Impozite pe cald, ca şi pe rece,
Impozite pe rouă şi pe lună,
Impozite pe notele de 10.

Cafeaua, ceaiul, apa de fântână,
Fereastra, uşa, merită accize
Când, cu o poftă tragică, Guvernul
Îi dă un nou impuls acestei crize.

Impozite şi taxe pe cuvinte,
Dar biruri pe ecou şi pe tăcere,
A jupui poporul este nobil,
Când nu-i mai laşi nici dreptul să mai spere.

Hei, Românie, parcă răstignită,
Degeaba vrem să te-ntrebăm „Quo vadis?”,
Nici să trăim aici, nu-i cu putinţă
Nici să murim acum nu mai e gratis.

La luptă împotriva tuturora,
Într-un neomenesc război promiscuu,
Trăiască lanţul ce ne intră-n oase!
Trăiască Taxa, Jaful, Moartea, Fiscul!

 

  * 

Cartile din biblioteca parintilor, mi-au fost prietene in adolescenta... Poeziile lui AP mi-au fost prietene de suflet... Am crescut cu ele, am invatat din ele, am iubit ca ele...

Multumesc, ingerul meu si al tuturor celor care te accept

a si te inteleg !

*

Sa nu uitam niciodata sa simtim sa zambim!... mai intai noua insine apoi si celorlalti!

ankladyl