Regasire... printre amintiri

_Intr-o senina si calda zi de vara  intarziata, sau de toamna timid itita  (anuntandu-si sosirea prin vegetatia incert colorata in nuanta purpurie de pruna dulce si de struguri zemosi, auriu de porumb cules si rosu-corai de mere imbujorate si parfumate), am plecat la sugestia si dorinta dintotdeauna a parintilor mei de a-si revedea locul copilariei, adolescentei si tineretii, fosta colonie miniera Altin Tepe.

_Cu sufletele frematand de emotie si bucurie, eu, fratele meu, mama si tata, ne-am echipat dis-de-dimineata cu toate cele trebuincioase unei excursii diurne, incluzand picnicul si echipamentul fotografic. La "Doua cantoane", ne astepta fratele mamei de la Constanta (el si mama, singurii ramasi in viata, din patru), invitat si el la aceasta calatorie printre amintiri.

_Pe drum, ne comportam ca niste copii curiosi, care pleaca intr-o excursie cu colegii, unii in locuri deja cunoscute, asteptand emotionati sa le revada, altii curiosi sa descopere, toti laolalta, sa vada cu ochi prezenti, locuri din trecut incarcate de amintiri, imagini, trairi.

_Drumul catre fosta mina, se desprinde spre dreapta de soseaua judeteana, la rascrucea insemnata cu un ghindar batran (pui si el pe vremea copilariei mamei mele, fraged pe vremea sosirii tatalui ca miner la "Muntele de aur", tanar pe vremea cand fratele meu venea pe lume), reper drag oricarui localnic sau trecator.

_Ajunsi, luam in talpi drumul spre sat, batand la orice poarta cunoscuta, asteptam curiosi sa ne deschida, poate cineva cunoscut, poate nu... 

_Reintalnirea cu prieteni de joaca, colegi de scoala, camarazi de lucru, a fost de o incarcatura emotionala inimaginabila, lacrimile revarsandu-se libere pe obrajii insemnati de timp, nestavilite de nicio bariera fizica sau mentala. 

_In momentul revederii si redescoperirii, toti redeveneau copii, din nou tineri si din nou aceiasi de atunci. Intamplari dragi s-au evocat, reimprospatandu-se momente partial uitate sau doar adanc ascunse. Viata cu meandrele ei a schimbat invelisul lumesc al omului, dar spiritul a ramas acelasi, iar ochii... ochi umezi si jucausi tradau un copil ghidus ascuns in trup matur.

_A fost o experienta din care toti am avut ceva de castigat: unii s-au regasit iar altii au descoperit.
_Desi personal nu ma regasesc in aceste amintiri, ma strecor si eu printre ele, avand sentimentul ca destinul era deja scris pentru mine inca de atunci.

_Tristetea locului si a oamenilor parasiti in uitare m-a coplesit si astfel, desi neputincioasa pentru remedierea imaginii fostei comunitati candva atat de vie, m-am decis sa scriu in acest jurnal personal, ca o evocare a unei parti din viata familiei mele dragi.

Calea spre inceputul amintirilor este pavata cu emotie...

Reintalniri...

Casa in care s-a nascut fratele meu ...            

 Camarazi...

Sus, pe deal, la mina...

Aici coborau ortacii in pantecul pamantului...

Oameni cu amintiri comune...

 O poveste hazlie de altadata, spusa cu har...

 Fost mecanic de mina, printre amintiri niciodata uitate...

 

Stejarul  de la rascruce...

 

Evoc...
Va evoc amintiri, trairi, emotii!
Rechem...

Va rechem, va scutur de praful uitarii si va improspatez stralucirea! 
Accept...

Va accept si eu si va pastrez in inima mea ca si cand ati fi ale mele. 

Cu bine! 

Ramaneti cu bine locuri dragi, parasite de timp, de oameni, dar nu de Dumnezeu si niciodata uitate...

Pentru parintii mei si pentru fratele meu.

ankladyl

 

            

Be yourself!

Fii tu insuti - prima ta indatorire!

Urmeaza sa infrunti o situatie noua si ceri un sfat. Ti se raspunde vag: “fii tu insuti? Adica? Urmeaza sa traiesti prima zi din restul vietii tale si ceri un sfat. Ei spun: fii tu insuti!. Adica?

1. Cauta-te pe tine insuti si te defineste-te conform propriilor valori. Oscar Wilde spunea “fii tu insuti, orice alta persoana este luata”. Amuzant cum ar parea, este un mare adevar. Si nu poti fi tu insuti daca nu te cunosti si nu te accepti asa cum esti. Sa negi defectele, aspectele neplacute, sa arunci un zambet pe tine pentru a ascunde durerea sunt pur si simplu ineficiente pe termen mediu si lung. De ce? Pentru ca te poti ascunde de oricine si orice, dar nu de tine. Cand iti definesti valorile, vei observa ca unele dintre ele sunt in conflict- asta pentre ca le-ai acumulat din multe surse: familie, religie, societate, cultura urbana.

2. Nu te agata de trecut. O decizie foarte nesanatoasa este sa te consideri o persoana definita de ceva care s-a petrecut in trecut si nu un om care creste, se dezvolta si se schimba odata cu experientele pe care le traieste. Schimba focalizarea din anumite momente trecute in prezent, astfel iti permiti tie insuti sa acumulezi si sa actionezi in baza lucrurilor proaspat acumulate si nu in baza unor convingeri vechi. Ele au fost folositoate la vremea lor, acum esti alt om deci actioneaza in baza tuturor lucrurilor acumulate. Nu mai suferi din cauza felului in care te percep oamenii. Unii te vor placea oricum, altii nu te vor placea nicicum. Nu poti fi tu insuti atunci cand te preocupi daca nu cumva esti prea gras pentru gustul lui X, prea scund pentru Y, suficient de amuzant pentru Z. Cum spunea Eleanor Roosevelt “nimeni nu te poate face sa te simti inferior daca nu ii permiti”.
– nu inseamna sa nu asculti opiniile altora despre tine. Unele pot fi folositoare, constructive
– fii atent ca opiniile si sfaturile unora , desi bine intentionate, vin din convingerile si experientele lor, care nu coincid adesea cu ale tale. Si drumul spre infern este pavat cu intentii bune.
– Invata sa faci diferenta intre sarcasm, intimidari si critica constructiva, Ultima vine adesea de la cei corora le pasa de tine...
3. Fii cinstit si deschis. Nu ai de ce sa te ascunzi. Cu totii suntem imperfecti, fie ca dam impresia ca stim asta sau nu. Suntem cu totii in proces de crestere si de formare ca fiinte umane. Daca te simti rusinat si nesigur de un aspect al tau, fie fizic sau emotional, nu ar trebui, orice se rezolva pana la urma, iar primul pas este constientizarea, cu sinceritate si fara rusine recunoaste-ti slabiciunile. Fac parte din farmecul tau.
4. Relaxeaza-te, nu-ti face griji despre scenariul cel mai rau care se poate produce. Invata sa nu te iei in serios mereu, dar mai ales in situatiile stanjenitoare. Este o dovada a sigurantei de sine si aceasta se transmite. Si tu vrei sa transmiti acest mesaj, nu? Dar mai ales vrei fie un mesaj real!
5. Poarta-te cu tine ca si cum ai fi cel mai bun prieten al tau. Iti apreciezi prietenii si apropiatii. Ofera-ti si tie aceeasi gjrija, considerare si menajare a sentimentelor. Acorda-ti si tie circumstante atenuante, ai rabdare cu tine. Iubeste-te!
6. Dezvolta-ti si manifesta-ti individualitatea. Fie ca e vorba de propriul stil de a te imbraca, purta, de a glumi sau de a saluta, permite-ti sa fii original. Fii o personalitate, nu o tipologie.
7. Nu te mai compara cu altii sau nu vei fi niciodata fericit. Pentru ca tu te vei compara cu aparentele pe care ei vor sa le arate si daca sunt buni actori, posibil sa suferi degeaba. Si mai ales nu compara mere cu pere. E posibil sa invidiezi calitatile excelente de orator ale lui X si sa nu tii cont de marele tau talent de scriitor. A fost doar un exemplu. Dar ideea de baza este ca niciodata sa nu pierzi din vedere calitatile tale. Iti datorezi apreciere si respect. Si tie si apoi restului de oameni.

 (sursa)

 *

 Be yourself, everyone else is already taken.  

(Oscar Wild)

 Nu e de părerea ta cel ce te aprobă, ci cel ce te imită. 

(Gr. Moisil)

 Cea mai mare ruşine e cea pe care n-o vede nimeni: ruşinea ta de tine însuţi. 

(N. Iorga)

Dorinţa de a fi altcineva e cea mai mare nenorocire cu care ne poate pedepsi destinul. 

(Sandor Marai)

Cel care caută adevărul trebuie să-l caute mai întâi în sine însuşi.

(Sandor Marai)

- 

Nu este greu sa fii tu! 

Nu este greu sa te accepti! 

Este greu, doar, sa nu te simti bine in pielea ta!

Iubeste-te sincer!

Love... Peace... Faith

ankladyl

Tacerea...

“In natura intalnim tacerea – copacii, florile, iarba, toate cresc in tacere. Stelele, luna, soarele se misca in tacere.

Tacerea inimii este necesara pentru a-L putea auzi pe Dumnezeu pretutindeni – intr-o usa care se inchide, in persoana care are nevoie de tine, in cantecul pasarilor, in flori, in animale. Nu este esential ceea ce noi spunem, ci ceea ce Dumnezeu ne spune noua si ce ne spune prin intermediul celorlalti. In tacere, El ne asculta; in tacere, El vorbeste sufletelor noastre. In tacere, primim privilegiul de a-I asculta vocea.

Pentru a face posibila adevarata tacere interioara, practica:

- tacerea ochilor, cautand mereu sa vezi frumusetea si bunatatea lui Dumnezeu pretutindeni, si inchizandu-i fata de greselile celorlalti si fata de tot ceea ce este rau si pagubitor pentru suflet.

- tacerea urechilor, ascultand mereu vocea lui Dumnezeu, strigatul celor saraci si in suferinta, si inchizandu-le fata de barfa si vorbe lipsite de bunatate.

- tacerea limbii, aducand laude lui Dumnezeu si rostind doar cuvinte care inspira si ilumineaza, care aduc pace, bucurie si speranta, si abtinandu-te de la cuvinte care aduc intuneric, suferinta si moarte.

- tacerea mintii, deschizand-o spre adevar si cunoasterea lui Dumnezeu prin rugaciune si contemplatie, si ferind-o de neadevaruri, ganduri distrugatoare si razbunatoare, judecati dure, suspiciuni false ale celorlalti, dorinte si distrageri.

- tacerea inimii, iubindu-l pe Dumnezeu cu toata inima, sufletul, mintea si puterea ta, iubindu-l pe celalalt asa cum Dumnezeu iubeste, si evitand orice egoism, ura, invidie, gelozie si lacomie.

Voi pastra tacerea inimii cu mare atentie, astfel incat in aceasta tacere sa ascult cuvintele Lui. Pentru ca in tacerea si puritatea inimii vorbeste Dumnezeu”.

(Maica Tereza, In the heart of the world)

i!i!i!i!i!i!i!i!i!i

Tacerea nu e absenta sunetului, 
ci un lucru infinit mai real decat sunetele, 
sediul unei armonii mai desavarsite decat cea mai frumoasa dintre armoniile susceptibile a fi alcatuite din sunete. 
Dar exista diferite grade ale tacerii. 
In frumusetea universului e o tacere 
care este ca zgomotul in raport cu 
tacerea lui Dumnezeu. 
(Simone Weil) 

i!i!i!i!i!i!i!i!i!i

Tacerea gandurilor este atat de misterioasa:
Cate se pot construi cu gandurile ...
Cate se pot ruina cu gandurile...
Cate secrete ascunse in ganduri...
Cate soapte neauzite in ganduri...
Atatea ganduri...
Atatea taceri...
Atatia noi.

  Love... Peace... Faith
ankladyl

 

Cele 5 legaminte...

      

              "FII IMPECABIL ÎN TOT CEEA CE SPUI
Vorbeşte deschis. Nu spune decât ceea ce crezi cu adevărat. Evită folosirea cuvintelor pentru a te critica sau pentru a-i bârfi pe ceilalţi oameni. Foloseşte-te de puterea cuvintelor tale numai pentru a răspândi iubirea şi adevărul.

        NU INTERPRETA NIMIC LA MODUL PERSONAL
Nimic din ceea ce fac ceilalţi nu are vreo legătură cu tine. Tot ce spun şi fac ei este o proiecţie a propriei lor realităţi subiective. Dacă vei deveni imun la opiniile şi la acţiunile celorlalţi oameni, nu vei mai fi victima unei suferinţe inutile.

        NU FACE PRESUPUNERI INUTILE
Găseşte-ţi curajul de a pune întrebări deschise şi de a exprima exact ceea ce îţi doreşti. Comunică cât mai clar cu ceilalţi, pentru a evita neînţelegerile, tristeţea şi dramele. Acest legământ este suficient în sine pentru a-ţi transforma în totalitate viaţa.

        FĂ ÎNTOTDEAUNA TOT CE ÎŢI STĂ ÎN PUTERI
Potenţialul tău maxim se schimbă de la o clipă la alta. El are un anumit nivel atunci când eşti sănătos şi un cu totul alt nivel atunci când eşti bolnav. Indiferent de circumstanţele prin care treci, fă întotdeauna tot ce îţi stă în puteri. În acest fel, vei evita autocritica inutilă, autocondamnarea şi regretele.

        FII SCEPTIC, DAR ÎNVAŢĂ SĂ ASCULŢI
Nu crede ce îţi spune propria ta minte, şi cu atât mai puţin ce îţi spun ceilalţi. Foloseşte-te de puterea îndoielii pentru a-ţi pune întrebări referitoare la toate informaţiile primite. Este oare acesta adevărul absolut? Ascultă intenţia care se ascunde în spatele cuvintelor şi vei înţelege mai uşor mesajul real pe care îl transmit ele.

Imaginează-ţi că trăieşti o viaţă complet diferită, în care eşti liber să fii cel care eşti tu cu adevărat, că nu mai trebuie să îţi guvernezi viaţa în funcţie de ceea ce gândesc despre tine ceilalţi oameni.

Imaginează-ţi că îţi poţi trăi viaţa fără a te judeca singur şi fără a-i judeca pe ceilalţi oameni, dar şi fără teama de a fi judecat, că te accepţi în totalitate aşa cum eşti şi că îi accepţi pe toţi ceilalţi aşa cum sunt.

Imaginează-ţi că duci o viaţă în care nu cunoşti conflictele interioare, dar nici cele cu ceilalţi oameni, că te respecţi pe tine însuţi, dar şi pe ceilalţi, şi că aceştia te respectă la rândul lor.

Imaginează-ţi că duci o viaţă în care nu te temi să te manifeşti aşa cum doreşti sau să îţi asumi riscul de a explora aspectele necunoscute ale vieţii, că trăieşti fără teamă, fără să simţi vinovăţia, ruşinea sau regretele.

Imaginează-ţi că te iubeşti necondiţionat aşa cum eşti, că îţi iubeşti necondiţionat corpul şi emoţiile, exact aşa cum sunt.

Imaginează-ţi cât de fericit ai fi şi cât de mult te-ai bucura de viaţă dacă ai putea trăi exact aşa cum eşti. 

Imaginează-ţi cât de mare ar fi libertatea personală de care te-ai bucura."

 (Don Miguel Ruiz)

          Extragand din esenta intelepciunii toltece, in aceasta carte, Don Miguel Ruiz ne arata cum apar convingerile noastre limitate, care ne rapesc bucuria de a trăi si ne fac să suferim inutil şi continuu, cum putem sa ne transformam viata intr-un rai personal... 
          Cartea ne conduce pe un nivel mai profund de luciditate si de întelegere a puterii Sinelui nostru si ne ajuta sa ne întoarcem la autenticitatea cu care ne-am născut.
          Cel mai mare dar pe care ni-l putem face singuri este libertatea de a fi cei care suntem cu adevarat.

           Incearca!

ankladyl 

Fii flexibil! Vei reusi mai usor...

         Schimbarea este singura constanta. Cand esti pe drumul tau, cand stii deja ce vrei si cauti sa ajungi acolo unde vrei, pe drumul cel mai scurt si mai usor, bineinteles, se intampla inevitabilul si te lovesti de piedici, probleme, obstacole, eufemistic vorbind, de provocari, flexibilitatea fiind o calitate esentiala pe care trebuie sa o dezvolti pentru a le confrunta.

        
           Iata 3 modalitati care organizeaza mintea in situatii acute:

1. “Cand iei o decizie si noile informatii sau imprejurari iti arata ca este o decizie gresita, nu-ti fie teama sa spui “M-am inselat”.

Din moment ce accepti ca ai gresit, situatia se schimba. Nu esti nevoit sa mai pierzi vreun minut sau vreun strop de energie pentru a te apara, justifica sau explica fata de tine insuti. Pur si simplu spune “m-am inselat” si fa imediat modificarile necesare pentru traiectoria ta, bazandu-te pe noile informatii.

2. A doua afirmatie pe care o poti face in ajutorul tau este “Am facut o greseala”. Din moment ce 70% din deciziile tale se vor dovedi a fi gresite, viata ta va fi patata cu o serie de erori, mari si mici. Cand poti accepta cu calm si incredere ca nu esti perfect, asta sprijinindu-te pe informatia noua pe care o detii, cum ca ai ajuns la o concluzie gresita, problema se incheie. Te poti concentra asupra rezolvarii ei si asupra a ceea ce faci ca sa revii pe linia de plutire.

3. A treia afirmatie: “M-am razgandit”. De-a lungul vietii vei lua decizii dupa cum vei gandi la un moment dat. Dar, dupa cateva ore sau zile, ai putea vedea situatia altfel. Ai putea realiza, detinand noi date ale problemei, ca hotararile anterioare nu au fost cele mai bune. Cand ai taria sa recunosti ca te-ai razgandit, poti merge inainte. “

       “M-am inselat”, “Am facut o greseala”, “M-am razgandit” sunt toate dovezi de sinceritate, curaj si obiectivitate. Nu sunt nicidecum semne de slabiciune. Este mai bine poate sa te intorci de la jumatatea drumului, daca ai descoperit ca te-ai inselat, decat sa mergi pana la capat, gresit si ineficient pentru tine, doar pentru ca nu poti recunoastea ca ai facut o greseala. Cu toate ca aspiram spre perfectiune, si bine facem, greselile sunt inerente. Ba chiar uneori si folositoare: ne arata ce nu vrem sa fim, ce nu ne este folositor, unde nu ne place sa fim.

       Greselile sunt modalitati de dezvoltare personala. Noi preferam insa sa invatam din greselile altora. Este mai intelept si mai putin dureros.

(sursa)

o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o 

   De ce oamenii evita sa spuna aceste cuvinte sau le rostesc extrem de rar, blamand?

  Recunoscand si realizand responsabilitatea vorbelor mele, fara tendinta de a eluda, rostesc cu franchete "Mea culpa",  apoi ma apostrofez, promitandu-mi ca data viitoare nu voi repeta. 
  Dar viata si oamenii mi-au dovedit ca sinceritatea dezarmeaza, iar adevarul rostit cu mult curaj, infraneaza replicile incomode, atmosfera devenind  mutual concilianta, ramanand cu sufletul si spiritul usoare si libere.

     Am recunoscut ades ca am gresit in viata, facand anumite alegeri (oameni cu care nu am rezonat, actiuni, desi intuitia imi spunea sa nu le fac etc), dar nu regret, intrucat fiecare greseala a fost o experienta din care am avut de invatat.

     Inainte de a o face public, fii sincer cu tine insuti si recunoaste-ti greselile in fata propriei tale constiinte. 

     Accepta-ti greselile si iubeste-te, tocmai pentru ca nu esti perfect... 

Fie ca armonia dintre minte, trup si suflet sa-ti fie perfecta!

     ankladyl

 

    

Rugaciune puternica pentru momentele grele ale vietii

Binecuvântarea Domnului Isus Hristos, fiul Marelui Dumnezeu, să fie pururea cu mine...! 

O, Dumnezeule Mare, mântuieşte-mă de toate relele. 

O, Dumnezeule Mare, care ai hărăzit mângâiere tuturor Sfinţilor, hărăzeşte-mi-o şi mie, care ajuţi şi sprijini toate lucrările, ajută-mă şi sprijină-mă în toate nevoile, scapă-mă de toate primejdiile, de toţi duşmanii văzuţi şi nevăzuţi.

În numele Tatălui care a creeat lumea, în numele Fiului care a răscumparat-o, în numele Sfântului Duh care a împlinit legea în toată a ei desăvârşire.

Binecuvântarea lui Dumnezeu Tatăl care cu cuvântul a zidit lumea, să fie pururea cu mine ...!

Binecuvântarea Sfântului Duh cu cele mai scumpe daruri ale Sale, să fie pururea cu mine ... !

Doamne, norii grei ai nenorocirilor şi ai supărarilor se abat asupra capului meu şi întristările sfâşietoare mă copleşesc, dar mă mângăi că Tu mă iubeşti şi această încredinţare mă încurajează. Plin(ă) de nadejde în dragostea şi bunătatea Ta, nu voi lăsa să mă biruiască împotrivirile soartei, ci mă voi lupta cu curaj, căci numai cu ajutorul Tău voi reuşi.

La tine, dar Preabunule Doamne, alerg şi mă rog: vino grabnic şi mă mântuie cu puterea Ta, cu mila Ta, precum ai mântuit şi pe Petru cel ce venea pe apă; întinde-mi mâna ca şi lui şi mai presus Doamne dă-mi sănătate şi..........(se spune o singură dorinţă).

Doamne, ai milă şi nu zăbovi şi primeşte cu bunătatea Ta rugaciunea mea ce o fac către Tine, apără-mă cu Harul Tău şi ajută-mă sa fiu statornic în angajamentul ce-l iau faţă de Tine: de a da o bucată de pâine la săraci şi de a mă ruga pentru cei aflaţi în primejdii sau suferinţă şi pentru mântuirea tuturor oamenilor.

Trimite Doamne binecuvantarea Ta peste duşmanii mei cunoscuţi... (se spune numele) şi necunoscuţi şi indreaptă-i cu gânduri bune spre mine şi spre toţi ai casei mele.

Tu Doamne, doreşti ca omul să trăiască în unire şi dragoste pe pământ.

Fă-i şi pe cei ce mă asupresc, mă urăsc, mă chinuiesc, ma năpăstuiesc, mă descurajează, ma desconsideră, să cunoască milostivirea Ta şi luminează-le Tu, Doamne, inima lor şi fă-o primitoare de dragoste, ca să trăim în deplină unire, cu inima curată şi ne iartă nouă greşelile, precum iertăm celor ce ne greşesc noua.

Amin!

)(())(())(())(())(())(())(())(())( 

Nu te teme de nimeni si nimic, pentru ca nu esti niciodata singur! 

Dumnezeu este permanent 
cu tine, 
langa tine, 
pentru tine.
 Primeste-L in sufletul tau!
Ii simti palmele ocrotitoare si rasuflarea divina cum iti mangaie crestetul?...

Descoperind virtual si spiritual "Cuvinte vii", iti impartasesc din intelepciunea si harul divin al Preotului Arsenie Boca, un sfant pe Pamant si un inger in Cer.

ankladyl

 

Regina mea...

 "Regina unei teri mici

Tara aceasta e micã, e nouã, dar e o tarã care mi-e dragã. Îmi trebuie ca si altora sã li fie dragã; de aceia ascultati câteva cuvinte despre dânsa. Îngãduiti-mã sã zugrãvesc câteva icoane, sã fac câteva schite asa cum le-am vãzut cu ochii întãiu, apoi cu inima...

Odatã eram pentru acest popor o strãinã; acuma sunt una dintre ei, si, pentru cã vin de atât de departe, am fost mai mult în stare sã-i vãd cu însusirile lor bune si cu neajunsurile lor.

Tara lor e o tarã rodnicã, o tarã de întinse sesuri, de grâu învãlurat, de codri adânci, de stâncosi munti, de râuri care în primãvarã vuiesc de ape spumegate si care vara nu sunt decât lenese suviti de apã pierdute între pietre. O tarã unde teranii muncesc supt un soare care arde, o tarã neatinsã de murdãria fabricelor, o tarã de extreme, unde iernile sunt de ghiatã si verile ard ca în cuptor...

La început era o tarã strãinã. Drumurile ei prea prãfoase, prea fãrã de capãt sesurile ei.  A trebuit sã mã învãt a-i vedea frumusetile si a-i simti nevoile cu inima mea.

Putin câte putin strãina a ajuns a fi una din ei, si acuma i-ar plãcea ca pãmântul nasterii sale sã vadã acestãlalt pãmânt cu ochii Reginei lui.

Da, putin câte putin am învãtat sã înteleg acest popor si încetul pe încetul, el a învãtat sã mã înteleagã pe mine.

Acuma ne încredem între noi, si astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu, împreunã vom merge spre un mai mare viitor....

Iubirea mea de libertate si de zãri întinse, iubirea mea de aier liber si de cãrãri necãlcate m'a dus la multe descoperiri. Îmi plãcea sã cãlãresc singurã ceasuri întregi ca sã ajung la vre-un sat pierdut, ca sã dau de vre-o bisericã în ruine stând între crucile ei rustice pe vre-un mal ori sã mã aflu la cutare loc în vremea apusului, când boltã si pãmâmt erau sã fie scãldate în rosu înflãcãrat.

O, apusurile românesti, ce minunate sunt!...

De aceia, o tara mea, nu te gândi niciodatã care ti-au fost încercãrile, nici care pot sã mai fie. Prin flacãrã trebuie sã treacã otelul înainte de a fi o bunã sabie tare. Fie-ti nezguduitã credinta si sustine-ti speranta; mai mare esti prin suferintile tale si prin felul cum le-ai purtat, mai vrednicã esti de biruintã!...

 Amin!"

 *** 

         Maria (n. 29 octombrie 1875 — d. 18 iulie 1938), regina mea si a tuturor romanilor de acum si dintotdeauna, de aici si de oriunde...

         In ciuda incercarilor de a intina amintirea regalitatii pe plaiul Carpato-Danubiano-Pontic, icoana acestei nobile fiinte, pline de curaj si caldura, ramane vesnic in memoria celor ce, cunosc si accepta si nu (re)neaga istoria poporului roman. 
         Am simtit spiritul viu al femeii Maria, regina mica a unei tari mici, vizitand castelul de la Balcic, castelul Peles si castelul Pelisor, locuri in care aceasta femeie nonconformista, cu slabiciuni si placeri nevinovate, a trait, a visat, a iubit si s-a framantat.

         Ceea ce m-a uimit in descoperilile mele, citind cartile Reginei Maria a Romaniei, este daruirea cu care o persoana care nu-si trage seva din aceste pamanturi (necunoscute si neospitaliere la prima impresie), a descris cu ochii mintii si ai sufletului meleagurile care au adoptat-o, respectat-o si chiar iubit-o... cu aceeasi profunzime cu care ea, regina, a indragit aici tot ce exista: iarba, vitele, muntii, Dunarea, marea si mai ales oamenii, poporul roman, acest melanj colorat de natii si obiceiuri.
              Sa ne incantam ochii si spiritul, cu cateva "bogatii" fara valoare estimata, ramase dovezi inca  vii ale trairilor, printre ai nostri, ale acestei femei si regine simple, regina cu care tarisoara noastra a fost candva binecuvantata...
           Cu toate ca nu am trait acele vremuri, mi-e dor de Romania mea... de Regina mea!

 Peles

Simt o pofta nebuna sa ma tavalesc intre iarba si cer!

Mare om...

Pata de culoare actuala, intr-un tablou din vremuri trecute...

Spiritual, legati pe viata...

Pelisor

Balcic (pe cand era al Romaniei-Cadrilater)

"Cuibul linistit"

Din testamentul Reginei Maria a Romaniei:

„Țării mele și Poporului meu,

Când veți ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tăcerii veșnice, care rămâne pentru noi o mare taină. Și totuși, din marea dragoste ce ți-am purtat-o, aș dori ca vocea mea să te mai ajungă încă odată, chiar de dincolo de liniștea mormântului. [...] Eu am ajuns la capătul drumului meu. Dar înainte de a tăcea pentru veșnicie vreau să-mi ridic, pentru ultima dată, mâinile pentru o binecuvântare..

Te binecuvântez, iubită Românie, țara bucuriilor și durerilor mele, frumoasă țară, care ai trăit în inima mea și ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă țară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veșnic îmbelșugată, fii tu mare și plină de cinste, să stai veșnic falnică printre națiuni, să fii cinstită, iubită și pricepută.

Am credința ca v'am priceput: n'am judecat, am iubit...”

Nihil Sine Deo

ankladyl