Pagini

28 iunie 2011

Avem timp...




Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta – murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul … depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua feţe
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede …
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

(Octavian Paler - Avem timp)



*

Am invatat de la viata sa nu dau importanta "lucrurilor" care trebuie socotite, contorizare, contabilizate...
Sa trecem pe langa ele, cum si ele, caduce, trec pe langa noi...
Sa le lasam precum trece raul peste pietre, care aduna cu el frunze... amintirile vietii noastre. 
Carpe Diem!




  ankladyl                





20 iunie 2011

Chiar si frumosul creeaza uneori umbra; dar oare nu-i si norul frumos? - V. Hugo (Umbra 2)


"DEGHIZARILE UMBREI: DE LA DUREREA DE CAP LA CANCER


Dezvoltarea psihologica este relansata atunci când Eul accepta sa traiasca împreuna cu aceasta latura întunecata, întelegând ca nu el este stapânul vietii psihice, fara ca prin aceasta sa înceteze a mai actiona responsabil. Mai degraba, din clipa în care Eul îsi accepta limitele, posibilitatile ca umbra sa fie asimilata cresc. Din clipa în care sunt recunoscute, energiile teribile ale umbrei pot fi canalizate spre scopuri social pozitive sau dezirabile. E nevoie, desigur, de curaj pentru a privi drept în fata aceste aspecte ale naturii umane. însa fara acest curaj, fara dorinta de a evolua cu adevarat, nu de a mima evolutia, nimic nu se schimba. Ba, îmi vine sa spun, chiar se agraveaza. Capacitatea Eului de a recunoaste si de a trai cu umbra sa este o expresie a sanatatii psihologice. Si chiar a sanatatii fizice, daca esti de acord ca umbra pe care nu o exprimi se exprima singura, nu doar în psihic, ci si în corp.
Poate te surprinde aceasta idee. Nu-i nimic, mereu mai e de învatat câte ceva. Când Eul nu face fata inconstientului, o alta parte din tine îsi asuma responsabilitatea exprimarii. Aceasta parte este corpul. Corpul este acea parte a fiintei tale care se sacrifica pentru Eu. Corpul se însarcineaza sa exprime inconstientul, adica sa  descarce frici, complexe sau frustrari reprimate. Aceste continuturi psihice respinse de Eu preseaza pâna reusesc sa iasa la suprafata sub forma unor boli sau tulburari organice, fie punctiforme, fie sistemice. Daca ai auzit vreodata despre unitatea minte-corp, acum ai si o reprezentare a consecintelor acestei unitati psihosomatice. De la banala migrena, trecând prin ameteli, palpitatii, afectiuni gastrice sau dureri de dinti si pâna la necrutatorul cancer poti identifica, daca esti atent, chipul umbrei. Nu fac aceste afirmatii pentru a te înfricosa, desi în prima instanta, e posibil sa te confrunti si cu aceste stari, ci pentru a profita de semnalul de alarma pe care îl trage durerea fizica pentru a cauta si a deveni constient de originile psihologice ale bolii. În ce ma priveste, sunt convins ca bolile fizice traduc perturbari sau dizarmonii din planurile mai subtile ale fiintei, aceasta fiind si explicatia pentru capacitatea extraordinara a anumitor persoane de a pronostica o boala, cu mult înainte de primele ei semne în corpul fizic. Evident, nu sustin ca toate bolile sunt manifestari ale umbrei, dar chiar si în acest caz admit ca atitudinea psihologica amplifica, slabeste sau împiedica evolutia unei boli.
Pulsiunile care apar înauntrul nostru cauta în mod activ sa se descarce, asa cum o minge pe care o tii sub apa cauta sa iasa la suprafata. Fizice sau psihologice, legile nu pot fî ignorate. Pardon! Ele pot fî ignorate, dar cu un anumit pret. Poti ignora legea gravita tiei si sa te arunci de la etajul 3. In cazul în care nu esti pisica, si am motive sa cred ca nu esti, pretul va fi o vizita, nu tocmai de curtoazie, la clinica de ortopedie. Similar, daca nu tii cont de faptul ca pulsiunile nu pot fi reprimate decât temporar, pretul va fi întarirea legaturilor de prietenie cu bransa terapeutilor. în cazul în care nu stii, te informez ca aceasta prietenie,  adesea de  lunga durata,  este costisitoare. Morala povestirii: caut a sa te pui la punct cu legile si sa le respecti, în masura posibilului.
In termeni psihanalitici, pulsiunile nu pot fi satisfacute fie din motive practice (presiunea realitatii), fie din motive morale (presiunea normativa a Supraeului). Indiferent însa de ceea ce blocheaza descarcarea pulsiunii, tensiunea care se acumuleaza nu poate fi retinuta decât pâna la o anumita intensitate. La unii pragul este mai mic, la altii mai mare. Dar toti au o limita! Dincolo de aceasta limita, prag sau punct de toleranta începe boala. Continuturile psihice respinse în inconstient încep sa afecteze corpul, exprimându-se prin el. Este ca si cum inconstientul s-ar revarsa în corp. Nevoile sistematic frustrate si dorintele nerealizate sau interzise sunt surse de tensiune pentru organism. Metaforic vorbind, încarcatura negativa a acestor frustrari constante e un fei de substanta nociva, un fel de otrava pentru organism. în timp, suferinta psihologica reprimata se manifesta ca suferinta fizica. Este ca si cum ai avea unele nemultumiri legate de serviciile administratiei locale si, ca orice cetatean civilizat, depui o reclamatie sau o sesizare Ia Primarie. Nu-ti raspunde nimeni si mai depui una. Si înca una. La un moment dat, cedezi si te duci glont in biroul primarului, unde începi sa tipi. Suferinta fizica este tipatul inconstientului tau supraîncarcat.
Boala fizica exprima toxinele psihologice reprezentate de pulsiuni frustrate, frici sau culpabilitati. Aceste energii negative sunt împiedicate sa. iasa în afara de barierele rigide ale Euîui pâna în momentul când forta lor de apasare atinge un asemenea nivel încât "digurile" constientului se rup. Eul este invadat de suferinta, simtindu-se complet neajutorat. Ceea ce traiesc în astfel de clipe îi constrânge pe oameni sa apeleze la un specialist, din domeniul sanatatii fizice sau psihice. Din pacate, nu prea am auzit de oameni care sa aiba de facut fata unei afectiuni fizice si sa se întrebe daca aceasta are vreo legatura cu modul lor de functionare psihologica. Credinta mea este ca exista o legatura, si înca una mare. Sa nu uitam ca traim întrun univers în care totul este interconectat. Nu suntem foarte constienti de conexiunile noastre cu exteriorul, dar macar de conexiunile dinauntrul nostru ne-am putea interesa. Corpul semnifica, adesea cu un mare rafinament, dizarmoniile psihologice pe care le continem, dar refuzam sa le admitem. Corpul îsi "asuma" durerea pe care Eul o refuza. Este un gest de mare compasiune al corpului despre care avem tendinta sa credem ca este inert. într-un fel, corpul accepta sa fie "crucificat" pentru pacatele pe care sufletul nu vrea sa le recunoasca. îti suna cumva a ceva cunoscut?
Desigur, este de o suta de ori mai avantajos sa previi aceasta situatie, exprimând, pe alte cai, si într-o maniera adecvata, ceea ce ai de exprimat. Functia psihologilor si, a terapeutilor este, în acest caz, foarte limpede. Tinând seama de directia în care evolueaza societatea, nu vad cum necesitatea ei ar putea sa dispara în viitor. Daca nu ai pe nimeni apropiat care sa te asculte fara sa te judece, daca nu stii cum sa te debarasezi de mizeriile cu care vii în contact, nu stii cum sa scapi de otrava care se trezeste în tine, va trebui sa scoti niste banuti din buzunar si sa mergi la un terapeut. Exista riscul ca el sa se "încarce" cu ceea ce te "descarci", dar, trebuie sa stii, aceasta e problema lui. Daca stie sa gestioneze gunoiul pe care tu ÎI oferi cu  generozitate, toata lumea va fi fericita. Daca nu ... nu vreau sa ma gândesc.  
Aceasta însa nu e decât o solutie temporara. Un terapeut profesionist te va încuraja si te va stimula sa faci singur curatenie în ograda ta. El nu-ti va hrani dependenta. S-ar putea sa nu-ti convina munca la salubritate si sa ai suficienti bani pentru a prelungi aceasta relatie ani în sir. Este în regula, cu conditia de a-ti reprezenta consecintele acestei optiuni. (Nu, n-o sa-ti spun care sunt. Trebuie sa platesti mai întâi!)
Ideea ca suferintele corpului sunt modalitati de a traduce suferinta psihologica reprimata îti poate parea noua sau-chiar incredibila. Te asigur ca nu este noua. Stiintele esoterice, în special cele orientale, sunt din vremuri stravechi constiente de reflectarea în corpul fizic a perturbarilor vibratorii din structurile sau "învelisurile" mai subtile ale omului. Nimic nou sub soare. Ea nu este nici incredibila. Oamenii care îsi asuma responsabilitatea pentru trairile si gândurile negative, reusind sa le gestioneze mai adecvat, se elibereaza de simptome fizice extrem de suparatoare sau neplacute.
De aceea, a fi mai atent la ceea ce se întâmpla în interiorul tau, eventual asistat de un expert al domeniului, este un mod de ati pasa si de sanatatea ta fizica. De exemplu, daca ti-as spune ca resentimentele intense si ura neexprimata se pot manifesta într-un cancer, ai ciuli urechile? Ai deveni oare mai preocupat pentru ati pune sentimentele negative în cuvinte? Stiu pe cineva care s-a gândit sa-si cumpere un sac de box pentru a se elibera de furia acumulata în raport cu o figura parentala.
Poate ti se pare ciudat. Te asigur ca este o decizie înteleapta. Mai bine lovesti un obiect care este facut pentru asa ceva decât sa te lovesti pe tine însuti, pe  dinauntru.
Nu vreau sa te înspaimânt de-a binelea, dar stii ce se va întâmpla daca îti tratezi boala fara sa ai acces la semnificatia ei psihologica? Vei face alta boala peste un timp. într-un limbaj mai alambicat, daca îti îngrijesti doar corpul, neglijând sufletul, nu vei face decât sa deplasezi simptomul.
Te-ai gândit vreodata ca ti-a slabit vederea deoarece nu vrei sa mai vezi ceva sau pe cineva? Din punct de vedere psihologic, degeaba ti-ai pus ochelari. Problema nu s-a rezolvat. Te-a traznit gândul ca faci pietr e la rinichi, adica concretizezi în interior, tocmai pentru ca nu-ti dai voie sa concretizezi în afara ta? Ca te constipi deoarece nu "dai drumul" anumitor gânduri sau trairi afective?
In virtutea acestei teorii, ma astept ca oamenii care se armonizeaza la nivel spiritual, mental si emotional sa se confrunte cu tot mai putine probleme de sanatate. Altfel spus, oamenii cu nivele înalte de integrare trebuie sa aiba si o sanatate înfloritoare, cu exceptia cazurilor în care accepta sa preia, voluntar, o parte din suferinta unei persoane dragi. (Nu, nu voi intra în amanunte!)
Viata este în asa fel creata încât nimeni nu este scutit de conflicte, tensiune sau complexe. Ele ne împing permanent spre evolutie, ne împiedica sa ne culcam pe-o ureche si sa trecem prin viata ca gâsca prin apa. Ceva-ceva tot trebuie sa se prinda. Cred ca asta a fost speranta secreta a lui Dumnezeu atunci când a conceput pulsiunile. Prevenitor din fire, s-a asigurat ca frustrarile, anxietatile si durerea nu pot fi reprimate la nesfârsit în inconstient. Nu exista scapare, sper ca realizezi si tu asta.
Mecanismul e perfect proiectat si ne obliga sa devenim constienti. Ei, poate nu chiar de azi. E si mâine o zi! "
(anuta)
Va urma.


Pana data viitoare, iti doresc sa nu ai nici o umbra negativa in mintea, viata si drumurile tale!
Carpe Diem!




                Love Peace!
                                     Anca Irina Lazar