Pagini

13 octombrie 2012

Prietenii sunt ingeri tacuti...




                            
              Am primit de la o prietena, o prezentare virtuala, care imi place mult si am simtit impulsul sa ti-o impartasesc, aici, acum. 
              M-am trezit ingandurata, in urma a ceea ce am citit si am realizat ca nimic nu este intamplator, niciun eveniment petrecut in viata si nicio persoana intalnita la un moment dat.              
               Este legea nescrisa a atractiei, care continua sa functioneze impotriva ratiunii umane si impotriva unor reguli bine definite. Sunt doar acele reminiscente ale unor vechi instincte native estompate de evolutie, dar nu sterse.
               Aprofundand cu gandurile-mi notiunea si sentimentul de prietenie, realizez ca aceasta nutrire imi este permanent alimentata si odata cu ea rasare si satisfactia reciprocitatii. 
               Imi tin aproape de suflet prietenii, precum copacul frunzele si cu cat timpul trece mai mult, cu atat radacinile se infig mai adanc in pamant si nimic potrivnic nu le dizloca. 
               Dupa ce ne cunoastem indeajuns si nu mai avem nimic nou de decriptat, ne intoarcem la originea imprietenirii si ne intrebam:
               - ce mijloc ne-a unit?... pur si simplu destinul comun. 
               - ce ne prelungeste nedeterminat continuitatea?... alter ego-ul descoperit.
               Lipsa unui motiv distinct de comuniune, intareste dorinta si dependenta.
               Astfel, prietenii mei sunt cadoul pe care mi-l fac in fiecare zi.
               Asta mi-e prietenia. 
               Asta mi-s eu.
                 
...

Iata expunerea, felicitari autorului. 


Prietenilor mei:
              




























 “A avea un prieten este mai vital decât a avea un înger.”  
(Nichita Stănescu)



ankladyl