Pagini

24 decembrie 2012

Craciun de poveste!

 
Sa credem in magia sarbatorilor albe...
Sa credem in bucuria copilului din noi...
Sa credem in miracole...
 

       "Minunate nopti ale Craciunului, colindelor si datinilor stramosesti, sa va gaseasca la ceas de bucurie, alaturi de oaspetii cei dragi! Va doresc tot binele, gandurile bune si curate sa va insoteasca pretutindeni, fericirea si succesul sa va fie mereu alaturi...

De sfintele sarbatori, va doresc sa aveti parte de tot ce ati avut si mai vreti, de tot ce nu aveti si va doriti, de tot ce va lipseste si nu stiti...

Sarbatorile de iarna sa va aduca liniste, pace, bucurie si multa dragoste...

L-am vazut urcand pe cos, cu sacutul lui de Mos si in saca avea de toate: bani, noroc si sanatate. Sigur vine si la voi, fiindca e trimis de noi...

Fie ca nasterea domnului sa va lumineze sufletele si casa, sa aveti parte de sanatate, belsug si fericire...

Reteta de Craciun: 
Se ia binecuvantare,
Se adauga un strop de soare
Si o pulbere de stele, 
Se amesteca-ntre ele.
Se mai pune bunatate
Si iertare de pacate
Iar iubire, cat cuprinde!
Si de la Iisus Hristos
S-aveti un Craciun frumos!

Exista oameni care ne fac viata o sarbatoare si sarbatori care ne aduc aminte de OAMENI minunati..."

*
 
      
           Tuturor acelora care, din sufletelele voastre calde, mi-ati trimis aceste crampeie de prietenie, iubire, franturi de colinde ingeresti si urari voioase, va doresc sa vi se intoarca inzecit, sa va aduca atingere divina si va ofer si eu toate gandurile mele bune impreuna cu cate o bataie a inimii mele.
            
           Va multumesc voua, fiinte dragi, pentru ca existati in viata mea, deloc intamplator, dar absolut complementar si pentru ca, prin voi, sunt ceea ce sunt si ma bucur sa va am alaturi.
          Va doresc tot binele din lume si un 
Craciun de poveste!
 
              
            Cu dragoste,
ankladyl





7 decembrie 2012

Scrisoare catre fetita din mine...




Draga mea,

Azi-noapte am adormit ţinîndu-te-n braţe.
Mulţumesc că mi-ai îngăduit această bucurie.
Îmi cer iertare că te-am împins 

atît de departe în uitare. 
Am vrut să-ţi uit spaimele, umilinţa, ura, înverşunarea, invidia...
Însă tu faci parte din mine şi ai dreptul să fii, 

tot atît cît lumina din mine are dreptul şi datoria să strălucească. Dacă n-ai fi fost tu, n-aş fi căpătat forţa şi dorinţa de a afla cine sunt cu adevărat, care sunt darurile mele, care-mi este rostul. 
Nu mi-aş fi pus poate întrebările necesare. 
Marele şi minunatul dar pe care mi l-ai făcut este acela de a mă face să caut în mine, cu credinţa îndărătnică că trebuie să mai existe şi altceva decît frică şi refuz. Îţi mulţumesc şi te rog să primeşti acum iubirea mea. Aş vrea să te pot face să înţelegi că sunt totdeauna cu tine,
chiar şi-atunci cînd par că te uit, că tot ceea ce simţi este firesc, e omenesc, e acceptat, chiar şi-atunci cînd mă urăşti. Aş vrea să nu te mai temi că vei fi aruncată, deoarece eunumai cu tine sunt întreagă, 

iar minciuna de-a te ocoli nu face decît să mă fragmenteze, îmbolnăvindu-mă de dor. Iar dorul meu de mine, de Dumnezeu în mine, 
trece şi prin tine.
Aş dori să ştii că singura persoană care te poate într-adevăr proteja, care poate aduce plinătate în viaţa ta aşa cum tu aduci într-a ei, sunt eu. 
De aceea te-aş ruga să mă laşi, 
începînd de ACUM, să-ţi fiu prietenă.
Te iubesc. 
Aşa să-mi ajute Dumnezeu !
(Odette Irimiea, Recurs la feminitate)

 

* * * 


 Cocotata pe sandalele cu toc ale mamei, impiedicandu-se in poalele rochiei cu bordura inflorata, fetita de ieri isi dorea sa devina femeie. Femeia de azi, zambeste la aceste amintiri si-si imbratiseaza cu sufletul fetita vesnica din ea, si-i multumeste ca nu a parasit-o niciodata.

Aceeasi, eu ...


*  * *
 
"Frumusetea intelectuala nu inseamna a sti multe, ci a sti ceea ce trebuie; frumusetea sentimentala nu sta in violenta pasiunilor, ci in naturaletea lor; frumusetea plastica nu se afla in perfectiunea exterioara dupa tipuri sculpturale, ci in concordanta formelor cu purtarea, ce constituie viata proprie a unei femei.  
(A. Ganivet)


 

1 decembrie 2012

Romania mea este...



... dragostea mamei mele si dorinta vietii... botezul meu

... primul meu sunet romanesc rostit cu insemnatate... prima mea litera rotund creionata

... primii pasi pe pamant romanesc

... bunicii, parintii, fratele... familia mea romana

... desenele mele pe asfalt romanesc

... scoala mea... dascalii mei... colegii mei... recreatiile... practica de vara... vacantele... romanesti

... istoria tarisoarei mele descoperita in afara manualelor scolare

... prima mea dragoste ... si ultima

... examenele vietii... formarea mea

... operele dragilor nostri artisti romani (Eminescu, Creanga, Enescu, Brancusi, Grigorescu etc)

... DORul de Tara Romaneasca si biletul meu de intoarcere acasa, din indepartate si straine locuri

... domnitorii mei valahi (Decebal, Stefan, Vlad, Mihai, Mircea, Regele Carol I, Regina Maria, ASR Mihai I)

... Sfintii Parinti (Pr. Arsenie Boca, Pr. Ilie Cleopa)

... taranii mei romani si dragostea lor de glie

... portul popular... doina... fluierul

... Dunarea mea albastra, frumos curgatoare si Delta mea darnica si primitoare

... Marea mea Neagra si nisipul moale, fierbinte

... Carpatii mei... priviti de sus, par imbracati in haine de catifea

... cerul meu, atat de albastru si senin...  iarba mea, atat de verde si matasoasa

... soarele meu, ce imi patrunde in fiecare dimineata printre gene, la trezire

... Luna mea, ce-mi lumineaza si-mi vegheaza somnul

... albastrul, galbenul si rosul din drapelul meu national

... poporul meu

... comoara mea
 
... aici si mereu

... destinatia mea

... casa mea

... viata mea

... inima mea

... eu.


La multi ani, Romania mea! La multi ani, romanii mei!

ankladyl, romanca



28 noiembrie 2012

Incepe sa traiesti...



Lasa grijile...

1. Astazi voi fi fericit. Aceasta presupune ca spusele lui Abraham Lincoln sint adevarate: “cei mai multi oameni sint atit de fericiti pe cit isi propun sa fie”. Fericirea vine dinauntru; nu tine de exterior.  

2. Astazi voi incerca sa ma adaptez la ceea ce este si nu voi incerca sa adaptez totul la propriile mele dorinte. Imi voi lua familia, afacerea si norocul asa cum sint si imi voi acorda felul de a fi in functie de acestea  

3. Astazi ma voi ingriji de trupul meu. Voi face exercitii fizice, ii voi da atentie, il voi hrani, nu voi abuza de el si nu-l voi neglija, ca sa fie o masinarie perfecta in slujba mea.  

4. Astazi voi incerca sa-mi fortific mintea. Voi invata ceva folositor. Nu voi fi trindav. Voi citi ceva ce pretinde efort, gindire si concentrare.

 5. Astazi imi voi exersa sufletul in trei feluri: voi face un bine cuiva, fara a face caz de asta. Voi face cel putin doua lucruri pe care nu vreau sa le fac, asa cum sugereaza William James, doar ca exercitiu.  (William James ne spune ca nu ne putem schimba instantaneu sentimentele, prin simpla decizie de a le schimba. Putem sa ne modificam insa actiunile. Iar atunci cind ne vom modifica actiunile, ne vom modifica automat si simtamintele.)

6. Astazi voi fi agreabil. Voi arata cit mai bine, ma voi imbraca asa cum se cuvine, voi vorbi fara sa ridic tonul, ma voi purta curtenitor, voi fi darnic cu laudele, nu voi critica deloc, nu voi cauta nimanui defecte si nu voi incerca sa schimb sau sa imbunatatesc pe nimeni.  

7. Astazi voi incerca sa traiesc deplin aceasta zi, nu sa ma apuc sa imi rezolv toate problemele vietii. In douasprezece ore pot face lucruri care altfel m-ar inspaiminta daca ar trebui sa le continui toata viata.  

8. Astazi voi avea un program. Voi scrie ceea ce am de facut in fiecare ora. Poate nu il voi urma exact, dar il voi avea. Va elimina doua calamitati, graba si nehotarirea.  

9. Astazi im voi rezerva o intreaga jumatate de ora doar pentru mine si ma voi relaxa. In aceasta jumatate de ora ma voi gindi uneori la Dumnezeu, pentru a capata o perspectiva ceva mai larga asupra vietii mele.  

10. Astazi nu ma voi teme, indeosebi nu-mi va fi teama sa fiu fericit, sa ma bucur de ce este frumos, sa iubesc si sa cred ca aceia pe care ii iubesc ma iubesc. 

 (Lasa grijile, incepe sa traiesti-Dale Carnegie)


========


 Carte fascinanta.. o carte motivationala, pentru dezvoltare personala, care te impulsioneaza sa aplici ceea ce citesti, sa-ti reconsideri viata si actiunile tale, sa treci la fapte, sa actionezi... "o carte practica - iti poti infige coltii in ea". 
O carte pe care s-o recomanzi si prietenilor ... 
cu drag :)
 
ankladyl

 



20 noiembrie 2012

Arta conversatiei...




             Prietena mea, adoratoare  de frumos, devoratoare a bunei lecturi si iubitoare de Ileana Vulpescu si bijuteriile ei literare, te invit sa savuram impreuna cateva vorbe inteligent ticluite, care ne-au umplut momentele placute de lectura, ne-au ascutit mintea si ne-au deschis spiritul. 
             Stiu ca ai nostalgii legate de vremurile in care lectura era una din placerile cotidiene obisnuite ale varstei adolescentine si fiecare carte citita, inainte de a deveni o placere noua, era o provocare, o reduta si o victorie.
             Am recitit romanele Ilenei (dupa o lunga si nemeritata pauza) si simtind ca parca le intalneam pentru prima data, m-am redescoperit pe mine insami si am simtit nevoia sa-mi reconsider viata.
             O prietena draga spunea intr-o buna zi, ca sunt foarte rari oamenii langa care poti sta minute in sir fara sa spui nimic, dar cu care poti fi intr-o comuniune perfecta... aceia sunt cu adevarat pretiosi.
             Propun un joc tacut al conversatiei si al amintirilor, in care piesele folosite nu ne vor provoca pierderi sau neplaceri, ci dimpotriva, ne vor reimprospata si completa emotiile candva traite, un joc in care nu exista invinsi ci numai invingatori.
                                                      


~~~~~~~~~



"Într-o bună zi, ai să-nţelegi, că omul cel mai iubit reprezintă superlativul absolut al unei vieţi.

Dragostea trece, şi apoi? Apoi îţi rămâne amintirea a ceva dogoritor, ca şi când ai fi pus mâna pe un fier înroşit care ţi-a lăsat un semn adânc.


N-a fost niciodata sa nu fie cumva. 

Trandafirii mor, visurile mint. 


Fericirea nu ţi-o poate da cineva, cineva ţi-o poate doar lua.

Sufletul omului e ca orice buruiana – daca nu-i dai apa la timp se vestejeste, se chirceste si moare, adica-i piere dragostea de viata.

Optimismul, speranţa sunt cele mai bune investiţii dintr-o viaţă. Oamenii sunt efemeri şi schimbători. La sfârşitul unei vieţi vezi că, afară de câteva gânduri frumoase şi de câteva închipuiri, cu nimic nu te-ai ales.

Şi binele ţi se întoarce pe lumea asta şi răul: când nu te aştepţi şi de la cine nu te aştepţi. Şi vorba din gură să n-o slobozi uşor că nu ştii unde loveşti cu ea. Şi nici gânduri rele să n-aveţi că vă otrăviţi sufletul. Şi nici pizmă pe ăl de e mai frumos, mai deştept sau mai avut decât noi. Că nu ştim nici unul de ce be aflăm acilea, pe pământ.


Să-mi pară rău? Să-mi pară rău că-n viaţa asta, făcută-n mare parte din rutină, mi-a fost dat să trăiesc ceva adevărat şi-atât de frumos? Dacă mâine aş lua viaţa de la capăt şi cineva m-ar pune să aleg, înfăţişânu-mi de la început şi suferinţa cu care-aş plăti bucuria, eu tot te-aş alege!


Nu ne dăm seama că dezamăgirea este echivalentă cu un omor. M-ai omorât din imprudenţă. N-ai nicio vină. Fiindcă nu ştiai ce faci. Faţă de Dumnezeu oamenii au însă o mare infirmitate: nu iartă celor care nu ştiu ce fac.


Dragostea e ca tusea, nu o poţi ascunde.


Gândeşte-te că defectele psihice zac numai în suflet. Îţi dai seama ce infern trebuie să fie într-un suflet şchiop sau chior sau amândouă la un loc, sau câte vrei?


E atat de variata ideea despre frumusete: unii pretuiesc numai bunurile materiale şi satisfactiile pe care ti le ofera ele, altii cauta frumusetea in cat mai multa cunoastere.

Înţelegerea semenului este condiţia omului evoluat.

Nimeni nu are dreptul sa aleaga pentru altul, oricat l-ar iubi.

Ca sa-ti fie drag sa traiesti trebuie să iubesti oamenii. Sa-i iubesti. Macar cativa intr-o viata.

Cand te simti lovit, apasat de viata, trebuie mai ales atunci sa-ti indrepti ochii spre zona solara a speciei: sa asculti muzica, să recitesti o poezie, sa te uiti la un tablou. Dintr-o data, simti cum, de la nivelul ramei, fiinta ta se ridica pe verticala piscului.

In viata trebuie sa inveti sa citesti printre randuri si in oameni. Sa citesti printre vorbele lor si chiar dincolo de ele. Uneori, un oftat povesteste mai mult decat un roman-fluviu, o privire – mai mult decat o biblioteca.

O parte din om se conjugă cu verbul “a avea”, cealalta parte se conjugă cu verbul “a fi”; important este ca partea lui “a fi” sa fie măcar egala cu cea a lui “avea”. Cei pentru care “a fi” atarnă mai mult decat “a avea” sunt cei care traiesc pentru a sti, pentru a afla, ceilalti sunt robii obiectelor, robi strict ai materiei. Orizontul lor este marginit de obiecte ca de-un parapet. Ei sufera de o incurabila orbire spirituala.

Inteligenta nu poate schimba calitatea sufleteasca a omului.

Nu iubeşti cu adevărat decât pe cine respecţi.


Iertarea nu schimbă şi nu şterge faptele.


Preţuiesc ceea ce trebuie să preţuieşti la un om: ce are bun.


Un obiect de cristal spart se poate perfect lipi, dar când dai cu degetul pe buza lui nu mai scoate sunetul pe care-l scoate numai cristalul întreg.

Doua ganduri sa nu te paraseasca niciodata: acela de a-ti imbogati mintea si sufletul si gandul ca suntem trecatori in lume.

Mintea şi sufletul omului nu merg întotdeauna pe aceeaşi potecă.


Cu oamenii cu care trebuie să mă supraveghez când vorbesc, mai bine nu mai vorbesc. Ne salutăm şi ne dăm informaţii meteorologice.

In comportamentul tau fata de cineva, nu-ti lua argumentele din parerile altuia despre acel cineva.

O oaza de liniste este cred cea mai inteleapta dorinta a omului pentru viata lui. Cat de important este să traiesti macar in casa ta intr-o atmosfera de armonie sufleteasca!”




<><><><><><><>



Epilog:

Tacerea este una dintre marile arte ale conversatiei.
(Cicero)



Cu drag,
ankladyl



13 octombrie 2012

Prietenii sunt ingeri tacuti...




                            
              Am primit de la o prietena, o prezentare virtuala, care imi place mult si am simtit impulsul sa ti-o impartasesc, aici, acum. 
              M-am trezit ingandurata, in urma a ceea ce am citit si am realizat ca nimic nu este intamplator, niciun eveniment petrecut in viata si nicio persoana intalnita la un moment dat.              
               Este legea nescrisa a atractiei, care continua sa functioneze impotriva ratiunii umane si impotriva unor reguli bine definite. Sunt doar acele reminiscente ale unor vechi instincte native estompate de evolutie, dar nu sterse.
               Aprofundand cu gandurile-mi notiunea si sentimentul de prietenie, realizez ca aceasta nutrire imi este permanent alimentata si odata cu ea rasare si satisfactia reciprocitatii. 
               Imi tin aproape de suflet prietenii, precum copacul frunzele si cu cat timpul trece mai mult, cu atat radacinile se infig mai adanc in pamant si nimic potrivnic nu le dizloca. 
               Dupa ce ne cunoastem indeajuns si nu mai avem nimic nou de decriptat, ne intoarcem la originea imprietenirii si ne intrebam:
               - ce mijloc ne-a unit?... pur si simplu destinul comun. 
               - ce ne prelungeste nedeterminat continuitatea?... alter ego-ul descoperit.
               Lipsa unui motiv distinct de comuniune, intareste dorinta si dependenta.
               Astfel, prietenii mei sunt cadoul pe care mi-l fac in fiecare zi.
               Asta mi-e prietenia. 
               Asta mi-s eu.
                 
...

Iata expunerea, felicitari autorului. 


Prietenilor mei:
              




























 “A avea un prieten este mai vital decât a avea un înger.”  
(Nichita Stănescu)



ankladyl
 

30 septembrie 2012

Regasire... printre amintiri



_Intr-o senina si calda zi de vara  intarziata, sau de toamna timid itita  (anuntandu-si sosirea prin vegetatia incert colorata in nuanta purpurie de pruna dulce si de struguri zemosi, auriu de porumb cules si rosu-corai de mere imbujorate si parfumate), am plecat la sugestia si dorinta dintotdeauna a parintilor mei de a-si revedea locul copilariei, adolescentei si tineretii, fosta colonie miniera Altin Tepe.
_Cu sufletele frematand de emotie si bucurie, eu, fratele meu, mama si tata, ne-am echipat dis-de-dimineata cu toate cele trebuincioase unei excursii diurne, incluzand picnicul si echipamentul fotografic. La "Doua cantoane", ne astepta fratele mamei de la Constanta (el si mama, singurii ramasi in viata, din patru), invitat si el la aceasta calatorie printre amintiri.
_Pe drum, ne comportam ca niste copii curiosi, care pleaca intr-o excursie cu colegii, unii in locuri deja cunoscute, asteptand emotionati sa le revada, altii curiosi sa descopere, toti laolalta, sa vada cu ochi prezenti, locuri din trecut incarcate de amintiri, imagini, trairi.
_Drumul catre fosta mina, se desprinde spre dreapta de soseaua judeteana, la rascrucea insemnata cu un ghindar batran (pui si el pe vremea copilariei mamei mele, fraged pe vremea sosirii tatalui ca miner la "Muntele de aur", tanar pe vremea cand fratele meu venea pe lume), reper drag oricarui localnic sau trecator.
_Ajunsi, luam in talpi drumul spre sat, batand la orice poarta cunoscuta, asteptam curiosi sa ne deschida, poate cineva cunoscut, poate nu... 
_Reintalnirea cu prieteni de joaca, colegi de scoala, camarazi de lucru, a fost de o incarcatura emotionala inimaginabila, lacrimile revarsandu-se libere pe obrajii insemnati de timp, nestavilite de nicio bariera fizica sau mentala. 
_In momentul revederii si redescoperirii, toti redeveneau copii, din nou tineri si din nou aceiasi de atunci. Intamplari dragi s-au evocat, reimprospatandu-se momente partial uitate sau doar adanc ascunse. Viata cu meandrele ei a schimbat invelisul lumesc al omului, dar spiritul a ramas acelasi, iar ochii... ochi umezi si jucausi tradau un copil ghidus ascuns in trup matur.
_A fost o experienta din care toti am avut ceva de castigat: unii s-au regasit iar altii au descoperit.
_Desi personal nu ma regasesc in aceste amintiri, ma strecor si eu printre ele, avand sentimentul ca destinul era deja scris pentru mine inca de atunci.
_Tristetea locului si a oamenilor parasiti in uitare m-a coplesit si astfel, desi neputincioasa pentru remedierea imaginii fostei comunitati candva atat de vie, m-am decis sa scriu in acest jurnal personal, ca o evocare a unei parti din viata familiei mele dragi.


Calea spre inceputul amintirilor este pavata cu emotie...



Reintalniri...








Casa in care s-a nascut fratele meu ...            


 Camarazi...

Sus, pe deal, la mina...




Aici coborau ortacii in pantecul pamantului...

Oameni cu amintiri comune...





 O poveste hazlie de altadata, spusa cu har...


 Fost mecanic de mina, printre amintiri niciodata uitate...
 

Stejarul  de la rascruce...
 

Evoc...
Va evoc amintiri, trairi, emotii!
Rechem...
Va rechem, va scutur de praful uitarii si va improspatez stralucirea! 
Accept...
Va accept si eu si va pastrez in inima mea ca si cand ati fi ale mele. 
Cu bine! 
Ramaneti cu bine locuri dragi, parasite de timp, de oameni, dar nu de Dumnezeu si niciodata uitate...



Pentru parintii mei si pentru fratele meu.

ankladyl