Pagini

30 septembrie 2012

Regasire... printre amintiri



_Intr-o senina si calda zi de vara  intarziata, sau de toamna timid itita  (anuntandu-si sosirea prin vegetatia incert colorata in nuanta purpurie de pruna dulce si de struguri zemosi, auriu de porumb cules si rosu-corai de mere imbujorate si parfumate), am plecat la sugestia si dorinta dintotdeauna a parintilor mei de a-si revedea locul copilariei, adolescentei si tineretii, fosta colonie miniera Altin Tepe.
_Cu sufletele frematand de emotie si bucurie, eu, fratele meu, mama si tata, ne-am echipat dis-de-dimineata cu toate cele trebuincioase unei excursii diurne, incluzand picnicul si echipamentul fotografic. La "Doua cantoane", ne astepta fratele mamei de la Constanta (el si mama, singurii ramasi in viata, din patru), invitat si el la aceasta calatorie printre amintiri.
_Pe drum, ne comportam ca niste copii curiosi, care pleaca intr-o excursie cu colegii, unii in locuri deja cunoscute, asteptand emotionati sa le revada, altii curiosi sa descopere, toti laolalta, sa vada cu ochi prezenti, locuri din trecut incarcate de amintiri, imagini, trairi.
_Drumul catre fosta mina, se desprinde spre dreapta de soseaua judeteana, la rascrucea insemnata cu un ghindar batran (pui si el pe vremea copilariei mamei mele, fraged pe vremea sosirii tatalui ca miner la "Muntele de aur", tanar pe vremea cand fratele meu venea pe lume), reper drag oricarui localnic sau trecator.
_Ajunsi, luam in talpi drumul spre sat, batand la orice poarta cunoscuta, asteptam curiosi sa ne deschida, poate cineva cunoscut, poate nu... 
_Reintalnirea cu prieteni de joaca, colegi de scoala, camarazi de lucru, a fost de o incarcatura emotionala inimaginabila, lacrimile revarsandu-se libere pe obrajii insemnati de timp, nestavilite de nicio bariera fizica sau mentala. 
_In momentul revederii si redescoperirii, toti redeveneau copii, din nou tineri si din nou aceiasi de atunci. Intamplari dragi s-au evocat, reimprospatandu-se momente partial uitate sau doar adanc ascunse. Viata cu meandrele ei a schimbat invelisul lumesc al omului, dar spiritul a ramas acelasi, iar ochii... ochi umezi si jucausi tradau un copil ghidus ascuns in trup matur.
_A fost o experienta din care toti am avut ceva de castigat: unii s-au regasit iar altii au descoperit.
_Desi personal nu ma regasesc in aceste amintiri, ma strecor si eu printre ele, avand sentimentul ca destinul era deja scris pentru mine inca de atunci.
_Tristetea locului si a oamenilor parasiti in uitare m-a coplesit si astfel, desi neputincioasa pentru remedierea imaginii fostei comunitati candva atat de vie, m-am decis sa scriu in acest jurnal personal, ca o evocare a unei parti din viata familiei mele dragi.


Calea spre inceputul amintirilor este pavata cu emotie...



Reintalniri...








Casa in care s-a nascut fratele meu ...            


 Camarazi...

Sus, pe deal, la mina...




Aici coborau ortacii in pantecul pamantului...

Oameni cu amintiri comune...





 O poveste hazlie de altadata, spusa cu har...


 Fost mecanic de mina, printre amintiri niciodata uitate...
 

Stejarul  de la rascruce...
 

Evoc...
Va evoc amintiri, trairi, emotii!
Rechem...
Va rechem, va scutur de praful uitarii si va improspatez stralucirea! 
Accept...
Va accept si eu si va pastrez in inima mea ca si cand ati fi ale mele. 
Cu bine! 
Ramaneti cu bine locuri dragi, parasite de timp, de oameni, dar nu de Dumnezeu si niciodata uitate...



Pentru parintii mei si pentru fratele meu.

ankladyl