Pagini

24 noiembrie 2011

Personalitatea narcisista

 



 Tulburarea de personalitate narcisista este  caracterizata de un model de grandiozitate de lunga durata (in fantezie sau comportamentul real), o nevoie covirsitoare de admiratie si de obicei o completa lipsa de empatie fata de ceilalti. Indivizii cu aceasta tulburare frecvent cred ca sunt de o reala valoare in viata tuturor sau a oricaror persoane pe care le intilnesc. In timp ce astfel de comportament era oarecum adecvat pentru un rege din secolul XVI, astazi este in general considerat inadecvat pentru oamenii normali.


Criteriile de diagnosticare a narcisismului:
- un simt grandios de auto-importanta (isi exagereaza succesele si talentele, asteapta sa fie recunoscut drept superior fara a avea multe realizari)
- este preocupat cu fantezii asupra succeselor nelimitate, putere, stralucire, frumusete sau dragostea ideala
- crede ca este special si unic si ca poate fi inteles doar de persoane cu statut special
- cere admiratie excesiva
- asteapta tratamente speciale
- exploateaza alte persoane pentru a-si atinge propriul scop
- ii lipseste empatia: nu vrea sa recunoasca sau sa identifice nevoile si sentimentele altora
- este invidios pe altii sau crede ca alte persoane sunt invidioase pe el
- este arogant
- prezinta paranoia usoara sau moderata
- face asocieri si sugereaza afilieri cu nume si persoane importante.


Moduri de a recunoaste un narcisist:
- asteapta ca altii sa faca treburile de zi cu zi pentru ca se simt prea importanti pentru a-si pierde timpul cu lucruri comune
- vorbesc foarte rar despre viata lor personala - despre amintiri si visuri
- tind sa prezinte un nivel ridicat de stres alaturi de persoanele cu care lucreaza sau interactioneaza
- simt ca regulile nu li se aplica
- simtul lor de auto-importanta si lipsa de empatie ii face sa intrerupa frecvent conversatiile cu altii
- devin nerabdatori si nelinistiti cind subiectul conversatiei este despre altcineva si nu ei
- le lipseste empatia
- invinovatesc pe altii pentru greselile lor
- intr-o conversatie indiferent de subiect ajung sa vorbeasca despre ei
- vor insela si copia de cite ori vor crede ca nu sunt descoperiti
- tendinta de a fi atrasi de functii de conducere
- nevoia de a a fi in centrul atentiei sau de a fi admirati intr-un grup social
- preocuparea fata de imaginea si opinia publica.
- virtual toate ideile lor sau modurile de comportament intr-o situatie data sunt copiate de la altii



Am citit cu ceva timp in urma acest articol, mi-a placut foarte mult abordarea si am inteles din lucrarea dnei dr S. Stiuriuc ca narcisistii sunt langa noi, printre noi sau chiar in noi.
Asadar, iti propun sa-i recunoastem, sa-i acceptam, sa-i intelegem si sa-i ajutam, daca putem.


Iubeste-te si accepta-te exact asa cum esti!


Be yourself, no matter what they say!

Love... Peace... Faith
Lazar Anca Irina


23 noiembrie 2011

Putina psihologie aplicata

Flexibilitatea în relaţii


În fiecare zi auzi despre faptul că eşti responsabil pentru viaţa ta, că îţi decizi viitorul, că
eşti stăpîn pe ce vei face şi cum vei trăi. Iar pentru a susţine aceste afirmaţii ţi se spune mereu
„Schimbă–ţi atitudinea!“. În presă, la televizor, în reclame, ţi se cere insistent: „Schimbă–ţi
atitudinea!“.
Afirmaţia despre importanţa atitudinii şi a controlului este corectă. Dar schimbarea unei
atitudini este dificil de realizat din cel puţin două motive: schimbarea cere timp şi apare în urma
unei puternice motivaţii şi apoi nu este foarte clar ce este aceea o atitudine, ce realităţi
interioare desemnează acest cuvânt. Înţelegi că trebuie să schimbi ceva din fiinţa ta, un dat
fundamental al modului în care vezi şi percepi realitatea înconjurătoare, dar ce anume trebuie
să schimbi, rămâne un mister. Schimbarea atitudinii nu este uşor de realizat, deoarece
înseamnă o introspecţie, o călătorie în tine însuţi pe care nu îndrăzneşti, nu crezi că poţi să o
faci.
Spre exemplu, există diverse atitudini pe care le poţi înţelege şi schimba relativ uşor :
atitudinile indiferente faţă de mediu şi cele faţă de problemele comunităţii în care trăieşti. La
nivelul relaţiilor inter–umane, atitudinile pe care le poţi practica sunt numerose, dar trei
atitudini sunt fundamentale:
Implicare–afecţiune–cooperare
Agresivitate–cinism–duritate
Rezervă–indiferenţă–retragere.
La nivelul raporturilor interumane, îndemnul „schimbă–ţi atitudinea“ îl poţi concretiza şi pune
în aplicare prin adoptarea uneia dintre cele trei atitudini fundamentale. Vei alege o atitudine de
implicare, rezervă sau agresivitate în funcţie de personalitatea celuilalt şi de interesele pe care
le ai de realizat. Îţi spuneam că în general este greu să înţelegi ce anume din interiorul tău poţi
să schimbi şi în ce măsură. Practic, prin programul de viaţă dezvoltat încă din primii ani de viaţă, te–ai învăţat să exprimi permanent doar o atitudine din cele trei enumerate, celelalte douăaşteptînd în stare latentă, activarea lor fiind însă oricând posibilă. Aceasta este şi situaţia cel mai des întâlnită: majoritatea oamenilor manifestăm permanent o atitudine, completată uneori de celelalte două atitudini latente, dar pline de viaţă. Un mic procent manifestăm permanent toate cele trei atitudini, dar nu conştient, după criterii raţionale, ci instinctiv, haotic. Nici chiar acele persoane care şi–au exprimat în diverse situaţii aceste trei atitudini de bază nu ar putea explica raţional de ce au adoptat o atitudine sau alta într–un context dat.
Revenind la problema pusă, cum să îţi schimbi atitudinile în funcţie de interesele pe care
trebuie să le realizezi, dacă ele sunt latente în inconştient? Dificultatea provine din faptul că
ceea ce trebuie să schimbi este ascuns, ferit de privirile curioase ale conştientului şi că această schimbare poate surveni doar după ce conştientizezi atitudinile latente din inconştient. De aceea, înainte de a–ţi arăta ce informaţii poţi folosi din cunoaşterea celor trei atitudini, vreau să înţelegi ce înseamnă ele şi care este calea găsirii lor.

B. Atitudinea agresivă
Atitudinea agresivă este modul în care percepi, înţelegi şi răspunzi provocărilor vieţii prin
prisma deficitelor de securitate şi ale funcţiei afective care în final potenţează şi întăresc vizibilele trebuinţe ale Eului: trebuinţele de succes, prestigiu, putere, importanţă, afirmare,
impunere, ambiţie, control, de a atrage atenţia, posesiune şi dominare (numesc aceste trebuinţe ale Eului raportându–mă la ierarhizarea trebuinţelor gândită de Maslow).
Acest deficit de securitate care va creşte trebuinţele Eului de cele mai multe ori nu este
justificat de situaţia reală în care te afli în societate sau natură, fiind rezultatul subiectiv al
percepţiei şi apercepţiei negative şi al proiecţiei agresivităţii inconştiente acumulate care
schimbă în mintea ta raportul de forţe ostile potenţial distructive. Percepţia şi apercepţia
negative vor fi susţinute şi de sensibilitatea şi hipersensibilitatea specifice care te vor face să
resimţi puternic amplificată ostilitatea semenilor şi să te îndoieşti de adevăratele lor intenţii.
Doarece trebuinţele Eului sunt puternic alimentate şi de deficitele trebuinţelor sociale ale
funcţiei afective, un izvor al agresivităţii este frica, teama, emotivitatea, native sau învaţate.
Deficitele de securitate şi ale trebuinţelor sociale, apercepţie negativă şi proiecţia agresivităţii,
hipersensibilitate şi creşterea deficitelor de realizare a trebuinţelor Eului fac toate parte din
lumea interioară ascunsă, niciodată dezvăluită în societate a tuturor acelora care şi–au facut din dictonul „homo homini lupus“ un mod de a răspunde la stimulii şi provocările vieţii.
Dar să nu crezi că atitudinea agresivă trebuie deconsiderată doar pentru că cei care o
practică nativ sunt clienţii potenţiali pentru şedinţele de terapie ale psihologilor şi psihiatrilor de
pretutindeni. Atitudinea agresivă trebuie să facă parte din arsenalul tău de luptă şi reuşită pe
termen lung în viaţă, deoarece te va dota cu multe din calităţile necesare succesului: siguranţă,
fermitate, hotărâre (mai exact super–calitatea numită hotărâre va fi câştigată după accesul la
viziunea privind scopurile, realizărie şi aptitudinile în viaţă), îndrăzneală, vitalitate şi energie,
puterea de a rezista eşecurilor şi neâmplinirilor, capacitatea deciziei rapide şi flexibile, continuă perseverenţă, refuzul acceptării compromisurilor ca iluzii ale înaintării, acceptarea unui statut social inferior, rezistenţa la lipsuri alimentare, materiale şi morale, îndârjire pe termen lung (religios, moral sau material), vigoare şi antrenarea corpului prin sport de performanţă şi de întreţinere, fanatism mistic–religios, material şi etic, pro–activitate şi susţinerea acţiunii indiferent de obstacole.
Dau din nou cuvântul lui Karen Horney care pornind de la atitudinea de agresivitate–cinism–duritate defineşte un tip de personalitate mult dorit şi aplaudat de etica afacerilor:
„Tipul agresiv ia drept de la sine înţeles faptul că orice om este ostil şi refuză să admită
contrariul. Pentru el viaţa este o luptă a tuturor împotriva tuturor şi e vai de oaie în mijlocul
lupilor. Trebuinţele sale derivă în esenţă din sentimentul său că lumea este o arenă în care, în
sens darwinist, numai cel mai bine adaptat supravieţuieşte, iar cel puternic îl anihilează pe cel
slab. (...), în orice caz, legea supremă este urmărirea interesului personal. De aceea trebuinţa
sa primă devine una de control asupra celorlalţi. Orice situaţie sau relaţie este privită din
punctul de vedere al lui «ce pot eu scoate din asta?», fie că este vorba de bani, prestigiu, relaţii sau idei. Individul însuşi este conştient sau semiconştient convins că toată lumea acţionează în felul acesta şi că ceea ce contează este s-o faci mai eficient decât ceilalţi.
Pentru el iubirea joacă un rol neglijabil. Nu în sensul că nu s–ar «îndrăgosti» niciodată (...),
dar ceea ce este pentru el de primă însemnătate este să aibă o pereche eminamente
avantajoasă, al cărei farmec, prestigiu social sau avere să–i poată întări propria poziţie. Nu vede nici un motiv pentru care să aibă consideraţie faţă de ceilalţi. Tabela sa de valori este construită prin prisma filosofiei junglei. Puterea face dreptul. Destul cu omenia şi mila. Homo homini lupus“. (citatul 3)

C. Atitudinea rezervată
Atitudinea rezervată este modul în care percepi şi răspunzi vieţii prin prisma deficitelor de
siguranţă şi securitate, dar spre deosebire de situaţia descrisă mai înainte, unde puteai opta
pentru o implicare socială variat agresivă, datorită unui deficit de vitalitate şi energie
inconştient preferi să te retragi în carapacea şi în universul tău. Ascetismul laic este o variantă.
Sunt puternic accentuate nevoile de independenţă, singurătate şi superioritate.
Karen Horney descrie pe scurt caracteristicile atitudinii rezervate:
„Crucială este trebuinţa lor interioară de a pune o distanţă emoţională între ei înşişi şi
ceilalţi. Mai precis, este vorba de hotărârea lor conştientă şi inconştientă de a nu se lăsa
implicaţi emoţional în relaţia cu ceilalţi, în dragoste, luptă, cooperare sau competiţie. Ei trag în
jurul lor un fel de cerc magic în care nimeni nu poate pătrunde. Printre cele mai frapante este
trebuinţa de autonomie şi un mod mai precar de a–şi menţine autonomia este acela de a-şi
restrânge, conştient sau inconştient, trebuinţele. O altă trebuinţă accentuată este trebuinţa de
singurătate. De regulă, el preferă să muncească, să doarmă, să mănânce singur. Îi displace să
împărtăşească vreo trăire. (...) El nu doreşte să fie implicat, nu are nevoie de nimeni, nu le
permite celorlalţi să se amestece în viaţa lui sau să–l influenţeze. Există tendinţa principală de a suprima orice sentiment, ba chiar de a-i nega existenţa“. (citatul 4)
Lăsând la o parte condiţionările psihologice deficitare, atitudinea rezervată te va pregăti
pentru viaţă cu câteva atuuri foarte importante: independenţa şi autonomia faţă de condiţionările sistemice dacă eşti un ascet laic, creşterea libertăţii interioare şi de acţiune, excelenţa în relaţiile inter–umane prin practica diplomaţiei şi evitarea capcanelor de relaţionare cu indivizii problemă şi Eurile infantile.
Poate vei constata cu oarecare mirare că atitudinea rezervată este aceea care îţi va aduce
cele mai bune rezultate în relaţiile inter–umane. Implicarea şi agresivitatea sunt cele uzual
folosite de mai toată lumea, pe când rezerva este o raritate. Atitudinea rezervată este esenţa
diplomaţiei. Există oameni care au o diplomaţie nativă, înnăscută. Relaţiile lor cu toată lumea
sunt excelente şi chiar îţi mirăm cum evită certurile sau neînţelegerile. Toţi aceşti oameni
deosebiţi se ghidează în tot ceea ce fac după atitudinea rezervată. Puşi în contact cu diverse
interese şi grupuri de influenţă, ei trebuie să ştie când să se implice şi când să se retragă, fără a crea senzaţia oportunismului şi urmărind în acelaşi timp scopurile stabilite de organizaţiile lor.
Pentru tine, cea mai bună soluţie este să descoperi atitudinea rezervată latentă, cu miile ei
de nuanţe de la cei care o practică zilnic, fără efort ori conştientizare a stării lor.
În fine, cea mai puternică, cvasi–necunoscută şi importantă manifestare a atitudinii rezervate o
poţi găsi în fermitatea răspunsurilor generice date vieţii şi Sistemului din poziţia retrasă a
ascetului laic. Ascetul laic este individul care deşi trăieşte, munceşte în şi pentru societate, familist convins,se află într-o continuă luptă cu iluziile şi predeterminările sistemice înlănţuitoare.
Refuzând minciunile propagandei autoritare şi democratice, respingând momelile destinate
rolului de participant în societatea consumatoristă, prin disciplină, gândire, inteligenţă sistemică şi înţelegere a vieţii, ascetul laic ajunge să trăiască o viaţă naturală şi în conformitate cu legile divine instituite de Dumnezeu. Asceţii laici, deşi în paralel cu agresivitatea exprimată printr-o sălbatică autodisciplină, independenţă şi autonomie, practică şi o atitudine de îndârjită
neimplicare socială, sunt din punct de vedere al Sistemului şi al oamenilor din umbră care–l întreţin„evenimente raţionale previzibile“ pe care este bine să nu le scapi din vedere. Iarăşi nu estemai puţin adevărat că asceţii laici sunt constituiţi din acelaşi material uman de o fanatică
autonomie şi independenţă (raţionalişti mistici) ca al oamenilor de Sistem, puse însă în slujba
Conştiinţei Proprii şi Universale.
Cuvintele: neputinţă, ostilitate, izolare, definesc sintetic cele trei atitudini explicate. Cele
trei direcţii nu apar în realitate pure, ci combinate, înlănţuite, însă atitudinea predominantă îţi
va determina conduita în societate.
Astfel, dacă predominant aparţii implicării, totuşi vei putea manifesta înclinaţii spre
agresivitate şi o trebuinţă de izolare. Dacă predominant aparţii agresivităţii, vor apărea tendinţe de docilitate, supunere şi dorinţa de afecţiune. Şi este de aşteptat că dacă predominant eşti rezervat, latent vei fi şi ostil şi dornic de afecţiune.
Atitudinile mai puţin evidente nu sunt neaparat şi mai puţin influente. Uneori în timpul
vieţii, atitudinea predominantă se poate schimba, sub imperativul unor experienţe dramatice şi
al unor procese interioare, schimbarea depinzând de cât de puternic a fost imprimat în
inconştient un anumit tipar.
 (pl)


 Be yourself, no matter what they say!




Love... Peace... Faith

Lazar Anca Irina