Pagini

2 februarie 2013

Din Cer, spre Infinit..


De drumuri lungi nu m-am temut...
                Pe drumuri lungi am pasit...
                                In drumuri lungi m-am regasit.



Totul a inceput intr-o frumoasa dimineata de toamna... Dupa un itinerariu minutios construit, dotati cu toate cele trebuincioase unui sejur-circuit, intins pe mai multe zile si mai multi kilometri, am dat startul si am pornit cronometrul, spre cucerirea unei noi redute turistice. 
Cap compas: S-V tarii.


Primul popas, o zona de mijloc intre domiciliu si destinatie, de data aceasta, Sibiul. Urbe veche, pudrata de vreme, dar cu acelasi "je-ne-sais-quoi", cu care ne atrage mereu si mereu, ce isi conserva cu grija tineretea si-si mascheaza atent venerabila tampla alba.

  Adevarul este banalizat aici...
  

De aici, dupa un popas placut (o promenada pe inserate in zona veche, o cina gustoasa la crama si o odihna linistita), din zorii diminetii urmatoare, a inceput adevarata aventura si descoperirea de noi arii de tara romaneasca, cu locuri si oameni inediti.

 
Urcand pe "Drumul Regelui", am prins aripi si am ajuns aproape de Cer...

Ador muntii mei, atat de mangaietori privirii curioase...









Privelistea mi-a umplut sufletul de beatitudine, alimentandu-mi spiritul cu o "oda a bucuriei" si cu o foame aproape dureroasa si permanenta de cunoastere...
Scazand usor in altitudine, am descoperind peisaje de un pitoresc desavarsit. 
La "cazane", imaginea a devenit subit familiara, prin ingustarea si unduirea Dunarii albastre (fir argintiu atat de drag mie) printre stanci sarbo-romane, de deasupra carora Luna ne calauzea plimbarea amurgita...







La itirea primei raze de soare, ne-am luat binete de la satul linistit, aflat in gura golfului format inadins de Dunare, tocmai pentru a crea o zona mirifica, si de la gazda noastra, atat de primitoare, ce ne-a adoptat pentru o noapte
Si parca trasi de o ata invizibila, am lasat in urma "laguna albastra" a Dubovei si am plecat spre mai departe...
Batrane Decebal, ramai cu bine!


Drumul care lasa in urma Herculane (un loc ce mi-a placut total si care mi-a parut atat de special prin asezare si peisaj) ne poarta gandurile si zambetele pe carari serpuite si impadurite... 
 


... pana la Tismana, loc ferit si binecuvantat, unde  linistea si calmul locului ti se plimba usor printre simturi, le impresoara gingas, iti linistesc sufletul, si te ajuta sa te redescoperi. 








Dar povestea nu se termina aici... 

La Masa Tacerii, gandurile mi-au soptit...
 ... si mi-au spus ca totul este numai Iubire...
... nesfarsita.
 
Halta de la Horezu fu una plina de culoare, veselie si traditie...




Si drumul ne duce mai departe... pe Arges in jos (de fapt in sus), pe un drum frumos...
... pe carari de munte, pe langa paduri tomnatec gatite.
Stavilarul de pe Arges ne-a fost popas insorit, dar nu opreliste...
 ... si noi tot urcam...
 
Popas pentru satra de pripas...
Prieteni vechi si noi... 
Temerarii pleaca spre varf...


Si de acolo de sus, ne vad pe noi, lenesii :-D

Avanti via! (That's my boy!... adica "omul meu")

Pieptis...
 

L. Capra...

Tira mi su !...
 

Reduta doborata...

L. Balea...

Calauza... :-P

Welcome back, my hero!

In soarele diminetii, shooting si cafea...    
La buna vedere, prieteni buni! 
Cu bineeeeeee, locuri dragi!

Si povestea merge mai departe...

  ... spre batranul Rasnov...


... la Cetate.



 



Regret ca nu am trait vremurile de atunci...

Regina mea, te intalnesc mereu in drumurile mele... prin "Tara mea"

Hey, everybody, meet Samo!

Dimineata, curiozitatea ne poarta pe o carare alba, printre arbori tacuti, triluri voioase, roua proaspata si miros verde...  

 
Nu este asta ideea mea preferata de spatiu, dar o accept... temporar.





Inapoi, la luminis... 

In insorita "Poiana", dejun, cafea, siesta...





... si din nou la drum!

... sus, tot mai sus, spre Bucegii misteriosi.
 
 Pe platou simti magia...
 

Bastinas...
  
Batranul tacut...

Ador sa ating muntele... 
... sa-i respir altitudinea, sa-i ating puterea, sa-i aud vechimea
... sa ma intind pe iarba-i aspra, sa stau ore intregi, pana ma confund cu el
... sa plec mai departe, incarcata si sa-i promit ca mereu ma voi intoarce.
 


Din pozitia asta ↑, rezulta asta ↓ ... ti-o daruiesc

Dar povestea nu-si are sfarsitul aici... ea continua odata cu viata mea.


~~~~~~~


Aproape de albastrul si seninul Cer
imi doream sa fiu libera pasare... 
In imbratisarea verde si proaspata a padurii, 
imi doream sa fiu rece izvor...  
Sub matasea limpede si rece a apei cristaline, 
imi doream sa fiu iute peste...
Langa semeata si delicata coloana a lui Brancusi, imi doream sa fiu... Infinit.


 In superba mea tara, pe drumuri batatorite, 
prin paduri, pe (langa) ape, 
de la mare si pana in varf de munte, 
raman...  mereu calator.
  
ankladyl