1. Cea mai mare pierdere a Eului infantil în patrimoniul nevoilor sociale este perturbarea dimensiunii afective a personalităţii. Principalul efect este că stările emoţionale nu mai ajung să se maturizeze în sentimente, ci rămân la stadiul de simple emoţii şi de obicei nu pozitive, ci negative: nesiguranţă, neîncredere, incertitudine, teamă, ceea ce îi potenţează nevoia, setea de putere şi derivatele lor.
2. Altă caracteristică importantă a Eului infantil este bipolaritatea relaţiilor pe care le
dezvoltă. În relaţiile cu apropiaţii are capacitatea de a exprima sentimente şi stări afective
intermediare, dar în profunzimea sufletului fermentează două sentimente opuse: admiraţie şi
dispreţ. Majoritatea oamenilor sunt devalorizaţi, ridiculizaţi, priviţi drept rivali într–o competiţie imaginară şi dispreţuiţi.
De fapt, existenţa Eului infantil este o continuă luptă cu cei din jurul lor.
Conştiinţa inferiorităţii lor îi face să se autoevalueze permanent, ceea ce implică şi o continuă comparaţie cu ceilalţi pentru a se asigura că ei sunt cei mai buni din toate punctele de vedere: profesional mai competenţi, un cont în bancă mai gras, au o casă mai mare, o maşină mai scumpă, haine mai la modă, etc. Eul infantil este permanent marcat de un complex de inferioritate. De aceea, doar un rezultat favorabil al comparaţiei cu alţii îi dă linişte şi siguranţă.
O comparaţie nefavorabilă nu este acceptată deoarece sentimentul de inferioritate se întăreşte şi dezechilibrul psihic se măreşte. Nu va avea liniste şi somn până când, prin perfecţiune, ambiţie, muncă şi efort îşi va depăşi rivalul. De cele mai multe ori acest rival este fie cineva din cadrul familiei, fie un coleg de serviciu, fie oricine, oriunde, aflat pe acelaşi nivel material şi social. Interesant este faptul că persoana la care se raporteaza Eul infantil habar nu are că este evaluată, apreciată, analizată, desconsiderată, că este participantă într–o competiţie personală a orgoliului, mândriei şi ambiţiei. Prejudecăţile acţionează din plin. Nu contează valoarea umană, ci simbolurile exterioare: funcţia, hainele, maşina, banii etc. Acestea sunt valorile în jurul cărora îşi construieşte egocentricul percepţia semenilor.
Colegii de serviciu, membrii familiei, cunoscuţii, nu pot fi percepuţi şi apoi valorizaţi prin
calităţile lor umane, ci prin simbolurile sociale pe care le expun: funcţii, roluri, demnităţi în stat . Dacă nu ai funcţia ori banii necesari pentru a te ridica la statutul social al Eului infantil, vei fi privit ca pe un nimeni şi dispreţuit. În ochii lui nu vei avea nici o valoare, nici nu vei exista.
3. Specific pentru comportamentul în societate al Eului infantil este lipsa empatiei. Nu poate înţelege şi nici nu–l interesează sufletul apropiaţilor, nevoile, dorinţele, aspiraţiile şi problemele pe care le au. Preocuparea de a acorda atenţie celor din jurul lui le este de neînţeles. Ce rost ar avea o asemenea preocupare dacă trebuie să le controleze viaţa, să le dicteze ce să facă, cum să facă, ce să nu facă, să–i verifice şi să–i pedepsească. Empatia este o calitate umană care apare în cazul oamenilor naturali, neatinşi de falsuri existenţiale. Iar pentru Eul infantil, mereu atent la masca socială sub care să–şi ascundă slăbiciunile, empatia este o imposibilitate de la sine înţeleasă. Lipsa de respect şi interes pentru nevoile apropiaţilor, lipsa de înţelegere, controlul tiranic exercitat asupra acestora îl îndepărtează pe Eul infantil de legăturile afective care se stabilesc între membrii unui grup. În familie, la locul de muncă şi în relaţiile sociale trăieşte izolat. Nu este primit cu plăcere în micile grupuri şi în mijlocul colegilor şi nici simpatizat.
Nemulţumirile, frustrările şi jignirile pe care le provoacă în sufletul apropiaţilor îi va determina
pe aceştia să îl lipsească de importantul suport afectiv necesar oricărei fiinţe umane. Urmarea este că Eul infantil are un permanent deficit emoţional care se face simţit prin depedenţa sa de iubire, afecţiune, tandreţe, căldură sufletească. O dată cu lipsa de empatie apare şi tendinţa de a–i exploata pe ceilalţi, chiar şi pe cei de a căror afecţiune depinde, totul pus în slujba nesăţioaselor lui nevoi emoţionale. Datorită lipsei de respect şi desconsiderării, Eul infantil nu are scrupule în a te folosi sub toate formele posibile: material, financiar, dar mai ales emoţional. Îţi va folosi la maximum afectivitatea, lucrurile, banii şi priceperea pentru a–şi asigura standardul de viaţă dorit. Nimeni nu scapă: rudele, colegii, subalternii, cunoscuţii, toţi sunt folosiţi. Dar există şi un revers. Tendinţele parazitare şi de exploatare vor provoca nemulţumirea celor exploataţi şi îl vor îndepărta şi mai mult de orice formă de prietenie ori relaţie colegială.
La începutul carierei şi pe drumul spre poziţiile de conducere ale unei firme
1. Eu infantil este un element distructiv şi vindicativ (razbunator) în firmele în care organizarea lasă de dorit şi informaţiile cu privire la noile tendinţe şi direcţiile schimbării pe care firma trebuie să le facă sunt lăsate la latitudinea iniţiativelor personale. Într–un mod ascuns şi pervers te va urmări în tot ceea ce faci şi te va vâna fără încetare până când îţi va găsi un păcat, o scăpare sau vină cât de mică. Şi în acel moment, denaturând şi interpretând faptele şi situaţia reală, egocentricul îşi va plăti poliţele restante. Nu contează că firma nu a beneficiat de informaţiile utile şi nici că se face de râs faţă de colectiv, pentru Eul infantil actele vindicative generate de comportamentele tale obiective, strict profesionale, sunt expresia unui principiu de viaţă pus în practică.
2. Eul infantil este omul care crează urgenţe şi situaţii expeditive acolo unde nu este cazul.
Aceste urgenţe sunt consecinţa nevoii de a fi în centrul atenţiei, de a capta atenţia şi interesul celor din jur, de a se face remarcat. Crearea superficială a situaţiilor tensionate şi urgente este efectul unui infantilism primar care–şi caută soluţiile de susţinere a Eului. Dacă are ceva de făcut, Eul infantil începe să se agite inutil în avans şi să ceară membrilor familiei, colegilor sau subordonaţilor atenţia lor totală şi imediată în rezolvarea unei situaţii care poate fi derulată şi într–un tempo normal.
3. Eul infantil duce în mediul lui de muncă adevărate războaie ale orgoliului, urii şi
resentimentului cu cei pe care–i are în vizor. Este otravă curată pentru relaţiile profesionale şi umane care stau la baza desfăşurării activităţii unei firme. El aduce problemele de la firmă
acasă şi de acasă la firmă. Deoarece acasă este mai mult absent, lăsând grija casei pe umerii partenerului conjugal, Eul infantil îşi trăieşte practic viaţa pe frontul profesional. Acolo îşi satisface nevoile sociale şi pe cele ale Eului, se agită, se implică, luptă, duce războaie
personale, etc. Nevoile personale de putere sunt potenţate nevrotic de situaţia familială sau
biologică şi de sentimentul acut de insecuritate (vezi compensarea deficitelor nevoilor inferioare prin accentuarea nevoilor de putere la Maslow). Eurile infantile sunt dictatori în faşă: ambiţioşi, orgolioşi, doritori de îmbogăţire rapidă şi bunăstare materială. Starea de insuficienţă materială nu este suportată, din considerente de degradare ale stimei de sine.
4. Eul infantil devine indispensabil poziţiilor superioare în luarea deciziilor şi este foarte apreciat de şefi pentru activitatea depusă. Dar dacă şefii inconştienţi sunt fericiţi că au un astfel de om în firmă, situaţia este de fapt mai dificilă pentru ansamblul desfăşurării activităţilor. Denaturând informaţia de la traseul ei oficial, prevăzut în organigramă, Eul infantil sacrifică de fapt fluiditatea şi accesibilitatea acesteia de către alte persoane şi poziţii, determinând alţi angajaţi să facă activităţi suplimentare sau greşite.
De obicei cauza blocării informaţiei nu este descoperită la nivelul Eului infantil şi răspunderea
pentru consecinţele negative cade pe umerii celor care ar fi trebuit să aibă acces la informaţia pierdută pe drum. Oamenilor nevinovaţi li se ţine teorie, sunt ameninţaţi, penalizaţi, concediaţi.
O variantă la blocarea informaţiei este aceea că oamenii cunosc faptul că informaţia necesară se află la Eul infantil. Simpla cerere de livrare a informaţiei provoacă un adevărat scandal.
5. Specific Eurilor infantile este modul în care ei luptă pentru a urca în ierarhie. Acestia nu
sunt oamenii care să aştepte să fi promovaţi. Pe scara care duce la ultimul etaj ei îşi fac loc cu coatele, folosindu–se de fundalul de nervozitate creat şi de imaginea excelentă creată cu prilejul denaturării informaţiei de la cursul ei normal. Ei „calcă pe cadavre“, blocând şi chiar distrugând carierele altora, mult mai profesionişti şi capabili. Plecarile oamenilor capabili la firmele concurente şi obţinerea unei poziţii de conducere peste nivelul uman şi profesional cerut sunt practici curente la firmele infestate cu Eurile infantile. De obicei cariera Eului infantil se construieşte cu preţul dislocării unor oameni valoroşi de pe traseul profesional nativ. În medie, sunt sacrificaţi şi eliminaţi profesional 3-5 colegi de muncă, oameni capabili şi devotaţi firmei, dar potenţiali concurenţi, pentru a face loc promovării unui Eu infantil.
Oamenii „de sus“ sunt personal apreciaţi şi stimaţi, li se oferă informaţii blocate, li se comunică ce angajat capabil, ascultător şi disciplinat pot găsi în propria persoană . Din ascultători şi politicoşi faţă de şefii direcţi, în doar câteva zile Eurile infantile schimbă foaia, devenind obraznici, agitaţi, neascultători, abuzivi faţă de nişte oameni care realizează prea târziu ce viperă au ţinut la sân. Situaţia se repetă ori de câte ori este nevoie şi în scurt timp aceiaşi oameni de top care au promovat ierarhic pe cine nu trebuia, se vor găsi ei înşişi în postura de victime ale perversităţii şi dorinţei de putere ale Eului infantil.
7. O tendinţă clasică a Eului infantil este interesul acestuia pentru activitatea profesională a altor colegi de serviciu aflaţi pe poziţii de egalitate sau inferioritate. Tendinţele de putere sunt deja vizibile şi cu greu reprimate. Într–un mod vizibil şi deranjant, care atrage neplăcut atenţia oamenilor din firmă, deşi nu este sarcina lui să verifice şi urmărească activităţile altor posturi şi deşi nimeni nu–i cere să facă astfel de activităţi, Eul infantil te verifică, urmăreşte, critică, informează că iar ai greşit, că iar nu ai dat atenţie la ce spune el, că iar este necesară intervenţia lui generoasă pentru a te scoate din impas. Infantilul trebuie să ştie tot ce se întâmplă într–o firmă: ce au făcut colegii pe ziua în curs, unde se află fiecare la un moment dat, unde a plecat X, de ce întârzie la servici colegul Y, de ce pauza de masă este aşa lungă la colegul Z, câte ţigări a fumat într–zi colegul W, etc. Îţi urmăreşte inclusiv ritmul, rapiditatea şi eficienţa în care sarcinile sunt îndeplinite.
Cei mai buni informatori la nivelul de jos la o firmă sunt indivizii cu Eu infantil şi aceia care au probleme cu autovalorizarea şi autostima, care sunt dublate de ambiţie şi nevoia de control, deoarece sunt psihic condiţionaţi să controleze totul, sa ştie tot ce se întâmplă în firmă. Pentru beneficiarul informaţiilor cu privire la colegii de muncă ai Eului infantil, informaţiile sunt trunchiate, pline de omisiuni şi prezentate într–un mod negativist şi depreciativ.
Dacă superiorul Eului infantil nu este un om cu experienţă şi bine ancorat în reprezentările socio–economice, infantilul reuşeşte să–l manipuleze destul de bine. Mai ales dacă există şi răutate, dorinţa de a săpa voit pe un coleg – de obicei un parazit sau un profesionist – manipularea superiorului este ca şi realizată.
Astfel se face că a fi coleg de serviciu cu un Eu infantil te pune implicit în poziţia de vânat.
Este o vânătoare continuă şi fără şansă a tuturor greşelilor tale de către un vânător care nu
iartă şi care găseşte o reală plăcere în a afla probleme şi greşeli şi în a informa direct cu privire la ele, dar şi pe superiorii tăi. Toate aceste greşeli sunt raportate, într–un mod sau altul, oficial sau neoficial, conducerii executive şi şefilor direcţi Această vânătoare a greşelilor personale este amplificată de micile vendete personale ale Eului infantil care ţine blocate informaţii importante.
Concluzia: Consecinţele pentru tine pot fi deosebit de grave.
Solutia: ... la crizele Eului infantil nu este tăcerea şi pasivitatea cum ai făcut până acum, ci o atitudine curajoasă de a–i explica în timp că percepţia şi judecata lui nu sunt conforme cu realitatea. Chiar dacă nu va fi convins de adevărul spuselor tale, cel puţin îi alimenezi îndoielile cu privire la justeţea compartamentului lui, cu efectul că pe viitor se va reţine în a-şi exprima liber şi fără reţineri agresivitatea şi nemulţumirea.
Creează–ţi un spaţiu de protecţie fizică şi emoţională, apără–l cu demnitate şi curaj şi vei observa ca Eul infantil nu ti-l va incalca."
(Fragment din cartea "Psihologie aplicata pentru nivel mediu si avansat", Plesca L.)
"Rugăciunea ta rămâne neauzită când o acoperă strigătul celui năpăstuit de tine."
(Sf. Ioan Gură de Aur)
"Nimeni nu poate minti, nimeni nu poate ascunde ceva… atunci cand se uita direct in ochii unei persoane." (P. Coelho)
ankladyl
