Pagini

8 aprilie 2012

Si iar a venit primavara...



                Imi revin ades in minte, momente unice traite in viata-mi efemera...
         In biblioteca familiei (citita din raft in raft, uneori repetat), asezata pe genuri si tipuri, poeziile lui Adrian Paunescu nu aveau loc. Nu pentru ca fizic nu incapeau ci pentru ca nu trebuia sa fie vazute acolo. Se odihneau la loc ascuns, intr-un servet traditional bucovinean, undeva cat mai adanc in sifonier, printre lucrurile artizanale ale mamei.
           Stiam ca sunt interzise si tocmai de aceea le iubeam atat de mult. Sentimentul pe care il traiam cand le scoteam din ascunzatoare si le citeam, era unul de biruinta, incarcat cu multa adrenalina...             
           Am memorat "Repetabila povara" ca pe o rugaciune, ca pe un imn, si o reproduceam inregistrandu-ma, pe un fond muzical catifelat.
            Ma infatuam printre colegi cu "comoara" mea, la care si ei ravneau... ca lor nu le aduceau tatii lor, ca pe un trofeu, o carte noua de-a lui AP, carte prohibita a unui poet interzis...
             Ceea ce nu inteleg este de ce toate copertele cartilor aveau culoarea negru cu scris alb... desi interiorul era atat de colorat ?...
             Unde sunt cartile mele? Le-am daruit cu tot dragul, unei prietene de suflet, poet timid, ale carei poezii le astept si le postez pe cel de-al doilea blog al meu, "Papillon".
              Eeeh... amintiri dragi cu prieteni mei din perioada inocentei: CARTILE.


. . .


Amagire


Si iar a venit primavara
Si iar ne mintim ca-i frumos
Si iar frunzele urca scara
Si-i verde pamîntul pe jos.

Si iar calendaru-nfloreste
Si cîinii ne-aud pe la stîni
Dar vai, tot acum, pe muteste
Mor grabnic atîtia batrîni.

Dar bine-ai venit, amagire
Mai stai, mai dureaza un pic
Aceasta mintita iubire
Oricum e mai mult ca nimic.

Vin noptile scurte de vara
Si pasari se-ntorc de la sud
Dar daca e ultima oara
Iluzia verdelui crud ?

Cu lanturi legate de glezne
Oricît de lumina ar fi
Noi mergem de-a pururi prin bezna
Mereu nelegitimi copii.

Mereu în aceeasi clipita
Urît si frumos, mort si viu,
Ne paste o soarta cumplita
Nimic nu-nteleg cei ce stiu.

Si iar a venit o parere
Si iar va pleca înapoi
Prea mari impozit ne cere
Ca ninge în suflet la noï.



Adrian P.



Love... Peace... Faith
ankladyl